Lecții de învățat. Trecutul, prezentul, viitorul și ego-ul

 

                                                                                     de Viorica Pârja

 De fiecare dată când îți dai seama că ai mers în trecut sau în viitor, nu te simți vinovat, nu-ți crea probleme, întoarce-te în prezent, recuperează-ți conștiința, spune gurul Osho, un învățător spiritual indian.

O vei pierde de milioane de ori, de multe ori nu din cauza ta. Este un mod fix de comportament, pe care nu îl poți schimba imediat. Dar nu îți face griji, universul nu se grăbește. De fiecare dată când simți că te-ai pierdut, revino! Nu te simți vinovat; acesta este un truc al minții, care își joacă din nou jocurile…

Altfel spus, în momentele în care simți că ești… pierdut, revino și nu te învinovăți. Te vei mai pierde de multe ori, cu siguranță! La fel, de multe ori vei pierde și lucruri. Iar a te pierde este firesc. Ești om, ai ego-ul tău, și de fiecare dată ai altă stare, fiindcă timpul nu stă pe loc. Și nici tu. Important este să fii și să rămâi conștient și, treptat, conștiința câștigă intensitate, adică egoul dispare.

Să nu uităm că Osho a atins, la 21 de ani, ceea ce el numea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme, și astăzi, combină tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvantul „Osho” provine din japoneza veche: „O” înseamnă „cu multă recunostință, iubire, gratitudine”, dar și „echilibru, armonie”.

La bârfă cu trecutul

AMR-ul in scadere; mai sunt câteva zile până când vom susţine un alt, dar sigur nu  ultim, examen de maturitate socială. Raţiunea care ar trebui să ne influenţeze opţiunea politică dă semne mari de oboseală în faţa reevaluarii sentimentelor de frustrare de ultima ora. Ratiunea insotita de discernamant, intelepciune si o doza sporita de simt analitic poate induce sentimentul placut al credintei ca ne-am pregatit bine, ca alegerea noastra de acum, indiferent ce va rezulta in urma numaraturii simple de DA şi NU, ne va desparti definitiv de cultul murdar al furtului naţional, deseori al propriei căciuli. Fara a partizana făţiş cu una sau cealaltă decizie, care ni se cere oarecum forţat de conjunctură, încerc să opun natural puterea de creaţie a unei naţiuni cu obiceiul vulgar de a avea făra a produce chiar daca este prezumat corect. In fond, realitatea care ne scoate ochii, absolut democratic, a fost surprinsa de reactia de aparare a omului simplu lipsit de alternativa: nu reuşim să producem noi cât furaţi voi! Perceptia dintre noi si voi este abil speculată de presă, rareori dezinteresată  material, dorinţa de rating fiind absurd de exploatată, de politicul autohton care este reprezentativ de origine proletara cu identificare imediata în „ielita” prezentă, de justitia dreptului cel mai drept stabilit legislativ original si in ultimul rând de societatea debusolată care nu poate tinde către apreciere decât în tandem cu un vector de forţă politică asumat democratic.Confuzia masivă dintre cei care produc şi cei care fură nu poate fi clarificată legal din lipsa de instrumente sociale, juridice plus lipsa etalonului standard, d.p.d.v. civic şi moral, care nu poate fi înţelegător sau uman la orice iniţiativă politică: standard pur si simplu. Decizia de a ne desprinde de trecutul recent al democratiei hoţului cinstit, în care economia este administrată la nivel de bugetari, în care educaţia este prolifică numai prin numărul de posesori de diplome particulare,  în care sectorul sănătăţii este  bugetofag şi trebuie să dispară sau să renască în clinici private, în care societatea a fost educată să priveasca în sus şi să aştepte pomana puterii, este veridică şi stă în puterea noastră de a alege daca albim hoţul sau îl aşezăm la locul pe care-l merită, neprezumat de umanitarism şi înţelegere. Trecutul este cinstit cu noi cum la fel poate fi şi viitorul; condiţia elementară este că între DA sau NU să nu se strecoare nici o influenţă înţelegătoare pentru ce a fost: contează numai ce va fi iar standardul de civilizaţie al viitorului există deja şi poate fi plagiat cu concursul proprietarilor europeni.

                                                                                      

                                                                                     de nolticus