La
țărm de mare-i veșnică mișcare,
Val
după val se trece fiecare,
Un
vânt pornit din malul celălalt,
Îmi
răscolește-oceanu-n lung și-n lat,
Îmi
călărește creasta unui val
Și
sărutând nisipu-ajuns la mal,
Se
risipește-n umbra unor nori,
Și-acolo
moare-n zi, de mii de ori.
Cu
dinți de picuri sapă veșnic malul
Mușcând
din el cu foame de balaur,
Dar
tot el îmi aduce înapoi
Nisipul
vămuit cu buze moi.
Mișcarea
ne-ncetată este viață,
Pe
zi, pe noapte, viscole și ceață,
E
ca bătaia inimii de ornic,
Ce îmi arată timpul pe ceasornic.
Cel
zbucium de-l privim mereu ne-ncântă,
Ne
înfioară simțul lumii strâmtă,
În
care ca și valul ne mișcăm,
Murim
la mal, ne-ntoarcem, repetăm
Și
mai nimic din asta nu-nvățăm.
15.01.2020
Mircea Dorin Istrate