Și, iar vești bune!

Vă aduceți aminte, în urmă cu ceva vreme (nu mult!), anunțam începerea unui nou proiect literar, gândindu-ne că ne apropiem să finalizăm proiectul început în noiembrie 2020 - Antologie de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, vol. I -X. În momentul de față finalizăm manuscrisul volumului VIII. Mai este un pas până la final, nu-i așa, dragi coordonatori - Gelu Dragoș și Nelu Danci? Nici noi nu am crezut că vom fi așa harnici. Suntem convinși că volumele stau la loc de cinste și laudă în biblioteca Dumneavoastră. De azi, începem distribuirea volumului V, în paralel cu organizarea unui eveniment cultural - lansare de carte, despre care nu mai fac rostire, decât atunci când vom avea amănunte, așa cum am specificat.

Deja am pregătit în manuscris, primul volum 10 SCRIITORI DE NOTA 10 - acesta fiind noul proiect literar despre care vă vorbeam. Pentru că suntem harnici și iscusiți, l-am dat pentru a fi prefațat. Unde? Nici nu credeți! La Botoșanii, lui Eminescu! Îl va prefața scriitoarea Mihaela Ciobotariu - un om de o noblețe extraordinară. Un suflet cât zece. Urmându-i exemplul, luându-mă după caracterul absolut minunat al scriitoarei, am făcut planuri pentru proiectul acesta. Am rugat scriitoarea să accepte provocarea de a prefața întâiul volum. A acceptat fără doar și poate. Din adânc de suflet, mulțumesc - Mihaela Ciubotariu. Am dreptate în toate vorbele, nu sunt laudă!

Dovada că vorbele mele sunt cu temei, voi adăuga un scurt fragment din prefața volumului 10 SCRIITORI DE NOTA 10, sub semnătura Mihaelei Ciubotariu - Botoșani.

Încă un amănunt care prezintă real interes și nu aș vrea să îmi scape, este următorul - din acest întâi volum, fac parte, (în ordinea includerii): Gavril Babiciu, Ionica Bandrabur, Victor Cobzac (VicCo), Viorica Cornea, Gabriella Costescu, Geta Lipovanciuc, Limona Rusu, Maria Tomița Corini, Olga Văduva si Daniela Vîlceanu.

,,Despre acest proiect măreţ, sub oblăduirea neliniştitului Vasile Bele, un vulcan de energie ce erupe în dreptul fiecărui vers, probabil se va vorbi intens. Hotărât să colinde temerar şi amănunţit spectrul literaturii contemporane, respectabilul Vasile Bele ne surprinde adunând laolaltă zece scriitori ilustrând un crâmpei din lumina dulce a creaţiei stând la vama nemuririi. Efervescenţa şi plurivalenţa creatoare stârneşte o euforie totală spărgând monotonia editorială, brăzdând cu îndrăzneală ogoarele imaginaţiei, inventând infinituri abisale ale cuvântului, în zece moduri proprii, delimitate abstract şi tihnit, asa cum le-a visat. Nu vreau să fac referiri la tehnica scrisului, la accentele stilistice sau la artificiile care cizelează până la atmosfera de sărbătoare a creaţiei celor zece feluri de a scrie, ci mă voi referi la modul în care li și-au dat întâlnire în paginile acestei cărţi, sub îndrumarea omului îndrăgostit până la lacrimă de poezie şi proză, alipind nume de răsunet albastru, cu tact şi pricepere, reunind selectiv texte, într-o joacă diafană, desfătând publicul cititor cu aminitirile dantelate din spatele singurătăţii, cosmetizând experienţele personale a celor zece, legaţi de mândria de a sta împreună până la deşirarea veşniciei, sub oblăduirea originalităţii şi a libertăţilor sentimentale, prin frânturi de discurs confesiv la intensitate maximă, delectând sufletele cititorilor”.

VASILE BELE

Vești bune

de Gheorghe Pârja

 Titlul meu vă poate descumpăni. După atâtea știri bombă, cu incendii la spitale, cu morți pe șosele, cu bătăi în stradă, cu înjunghieri prin apartamente, cu divorțuri, care ocupă și preocupă televiziunile noastre, de la stat, până la privat, a spune că mai sunt și vești bune în țara noastră, poți fi alungat cu priviri urâte. Răul acestei lumi, parcă, a fugărit binele din sufletul nostru. De când cu această nenorocită pandemie, care nu se mai dă dusă, ni s-a schimbat felul de a gândi. Laboratorul sufletului nostru, în tăcere, prelucrează veștile despre acest nenoroc al lumii, în foarte multe feluri. Toate sunt vești incendiare. Și dacă nu sunt. Mă întâlnesc pe stradă cu prieteni, ne cunoaștem după mers, și reclamă îndoiala din lumea în care trăim. Și atunci, să mai descrețesc frunțile oamenilor, și să provoc zâmbetul nevăzut din spatele măștilor, am căutat un set de vești bune. Confirmate de alții și scrise de mine. În care, evident, am investit un dram de încredere. Dacă nu mai credem în nimic, ce se mai întâmplă cu noi? De prin lume adunate, și-napoi la lume date! O veste bună. România este în topul țărilor în care se poate trăi în pandemie. Țara noastră este pe locul 10, în Topul Bloomberg, al celor mai bune locuri în care să trăiești în timpul pandemiei. Datorită ratei mari de vaccinare devansăm țări precum Spania și Germania și se clasează imediat după Marea Britanie și Italia. Indicele topului combină numărul de cazuri pozitive raportate la populație, rata mortalității pe ultima lună, precum și accesul la vaccinuri și rata vaccinării.

În timp ce scriu, văd știri la televiziunile autohtone, că suntem amenințați cu noi valuri de îngrijorări. Ne înfioară. Eu am înțeles, din lumea asta, că în tot răul mai este și un sclipăt de bine. O altă veste, pe care am luat-o de bună, este cea referitoare la Regia Națională a Pădurilor. Romsilva va planta circa 20 de milioane de puieți fores­tieri în campania de împăduriri de primăvară, în cursul căreia vor fi regenerate peste 9000 de hectare de fond forestier. Nu vă spun câte hectare au fost tăiate ilegal, cu sălbăticie, că astăzi este vorba de vești bune. Printre județele harnice la plantat este și Maramureșul. După atâta jaf, iată se vorbește și de lucrări de regenerare.

Din pădure, cobor pe marele ecran. Documentarul „Colectiv,” realizat de regizorul Alexandru Nanau, este primul film românesc nominalizat la Premiul Oscar, fiind socotit cel mai bun lungmetraj documentar și cel mai bun lungmetraj internațional. În 25 aprilie vom putea gusta bucuria cea mare. O altă veste bună se referă la copiii din mediul rural. Cadrele didactice de la comune, care doresc să înființeze în școala la care predau centre de tip after-school, pentru copiii aflați în pericol de abandon școlar, au la dispoziție programul „Nouă ne pasă.” Școlile selectate primesc o bursă anuală care acoperă cheltuielile pentru masa copiilor, materiale didactice și plata profesorilor care predau. Este o veste la nivel național, autoritățile din județul nostru ne pot fi de ajutor pentru bunătatea știrii.

Cică România va merge cu planuri de 40 de miliarde de euro în fața specialiștilor de la Uniunea Europeană pentru a obține o finanțare pentru revenirea economică de după pandemie. Toate proiectele trebuie să fie împlinite în următorii cinci ani. Dar când se termină pandemia? Că pe la noi se vorbește tot mai mult despre carantinări. Sporesc cifrele care ne întristează. Stop!, v-am promis vești bune. Am deschis ușa la Ministerul Culturii și de acolo am aflat că sunt discuții cu Institutul Național de Sănătate Publică pentru reluarea evenimentelor medii și mari în aer liber. Nu vor fi ca înainte, dar ni se livrează o speranță. Cum țara are nevoie și de veselie, am socotit că este o veste bună. Vor fi și reguli clare, care să permită desfășurarea evenimentelor. Cu limită de spectatori, cu adeverințe de vaccinare. Că doar, de când a năvălit peste noi pandemia, ni s-a spus că nimic nu va fi ca înainte. De unde au știut prezicătorii? Din cer ori de pe pământ?

Îmi trece pe sub privire vestea că Primăria Turda a început lucrările la modernizarea Castrului Roman din oraș. Să fiu în ton cu pandemia, aflu că Germania va fabrica vaccinul românesc OncoGen. Vestea bună ar fi ca să ajungă și în România. Că valul trei nu ne ocolește. Nevăzutul este agresiv. Spitalele sunt împovărate. Nici Maramureșul nu este ferit. Vestea bună ne-o puteți da fiecare dintre dumnevoastră. Ne poate fi de leac în aceste vremuri încurcate. Ocrotiți-vă cu curaj și înțelepciune. Că nu avem unde fugi din această lume. Gândiți-vă și la alte vești bune, care ne pot lumina drumul. Ascultați de cei pricepuți. Curaj! Și nu ne speriați cu vorbe monstruoase.

Veștile bune ale sfârșitului de an. Oprea- la pământ, Ghiță- fugit din țară, prietenii României Curate în Parlament

Sunt și vești bune la acest sfârșit de an. Chiar dacă ne-am trezit după alegeri cu un PSD uriaș față de celelalte partide, condus de un condamnat penal, Liviu Dragnea, există suficiente lucruri bune care s-au întâmplat recent și care ne fac să privim cu încredere în viitor. Societatea civilă arată că este din ce în ce mai importantă, avem un partid care vine din societatea civilă, USR, și care a ajuns a treia forță în Parlament, avem oameni care pe vremuri erau intangibili, din cauza conexiunilor cu serviciile și acum, fie se pregătesc să intre în închisoare, fie au fugit din țară, de frica unei condamnări.

Prima veste bună a fost cădea lui Gabriel Oprea, cel care, nu cu mult timp în urmă, se visa chiar premierul României. Fostul ministru de Interne a ajuns să fie urmărit penal pentru ucidere din culpă în cazul morții lui Bogdan Gigină după ce, inițial, Parlamentul blocase ancheta. În această toamnă, oamenii au ieșit în stradă, iar Oprea și-a dat demisia, renunțând singur la imunitate. A fost o victorie în primul rând a societății civile. În urmă cu un an, primele proteste împotriva încercării de mușamalizare a dosarului Oprea au fost mobilizate de România Curată. Mai mult șase organizații– Societatea Academică din România, Asociația Pro.Do.Mo, Academia de Advocacy, APADOR-CH, Centrul de Resurse Civice și Centrul pentru Jurnalism Independent- au cerut public Parlamentului și CSAT să nu aprobe ordonanța de urgență prin care Gabriel Oprea voia să-și rezolve situația juridică, legiferând folosirea coloanelor oficiale. ”Cerem parlamentarilor să ia în dezbatere și să elimine de urgență din cuprinsul OUG 43/2015 noile prerogative atribuite pe furiș către SPP care va fi obligat să asigure coloane oficiale președinților de partide parlamentare”, scria în textul sesizării, numită ”Apel împotriva nerușinării”.

Nu-l mai avem pe Gabriel Oprea, dar nici pe Sebastian Ghiță, dat dispărut exact a doua zi după ce a rămas fără imunitate parlamentară. Cazul e în continuare în ceață și probabil ar trebui ca cineva să fie tras la răspundere, ca și în cazul lui Omar Hayssam, dacă se confirmă că și-a luat zborul de sub nasul autorităților care trebuiau să se asigure că va răspunde în dosarele penale în care este anchetat.

Căderea prietenului lui Victor Ponta era la fel de puțin probabilă, până nu demult, ca și în cazul lui Oprea. Ghiță a declanșat un război deschis cu societatea civilă, ne-a făcut pe toți ”oamenii lui Soroș”, dar partidul lui, PRU, nu a fost suficient de credibil ca să intre în Parlament. PRU a luat 2%, nu a făcut pragul și uite așa Ghiță a rămas fără imunitate parlamentară. Indiferent pe unde s-ar ascunde în acest moment, un om a cărui putere se datorează legăturilor cu serviciile secrete a ajuns istorie și, la un moment dat, va răspunde pentru faptele sale.

În timp ce vedem cum oameni sprijiniți de servicii dispar din prim plan, societatea civilă începe să le ia locul. Oameni noi în politică au ajuns în Parlament, purtați de valul anti-sistem care s-a făcut vizibil în România, după Colectiv. Mihai Goțiu, fostul editor coordonator al României Curate, a fost ales vicepreședinte al Senatului și va lupta pentru principiile susținute de societatea civilă. Ca el există și alții în noul Parlament, indiferent de partid. Sunt mici semne ale unei schimbări atât de așteptate.

După cum spuneam și aici, o mână de oameni pot schimba lucrurile în România. E suficient. Crăciun fericit!