Lucian Bute a fost învins, nedrept, la puncte de James DeGale

Lucian Bute a pierdut confruntarea cu campionul mondial IBF, James DeGale. Românul nu a reusit sa-si recupereze titlul mondial dupa trei ani. Lucian Bute - James DeGale 111-117, 112-116, 111-117.

  Lucian Bute a fost invins la puncte, decizie in unanimitate, de britanicul James DeGale, intr-un meci pentru titlul mondial IBF la categoria supermijlocie, desfasurat pe durata a 12 runde in gala profesionista de la Centre Videotron din Quebec (Canada).

Publicul a început să huiduie după ce James DeGale a fost anunţat câştigător. "Bute, Bute, Bute!", s-a auzit în sala din Quebec, în timp ce britanicul dădea declaraţii pertinente.

Lucian Bute după meci: "Cred ca a fost un meci apropiat, am facut ce am putut in acest meci, e campion mondial si campion olimpic, daca judecatorii i-au dat decizia, respect asta, o sa ma duc in sala si o sa continui sa muncesc pentru a reveni în top".

Bute (35 ani) a facut un meci bun si o decizie in favoarea sa nu ar fi surprins pe nimeni, dar arbitrii-judecatori l-au dat invingator pe campionul en titre, impresia fiind ca diferenta a fost prea drastica: Phil Edwards si Benoit Roussel au decis 117-111 pentru DeGale, iar Nelson Vazquez a dat 116-112.

In fata a circa 10.000 de spectatori, in marea majoritate suporteri ai lui Bute, aflat la al 12-lea meci pentru un titlu mondial, DeGale a inceput mai bine si si-a adjudecat primele trei runde, desi Bute a fost cel care a dominat ringul. Pugilistul galatean a reusit cateva reprize bune apoi, iar in runda a cincea DeGale s-a ales cu arcada stanga deschisa. Britanicul a lovit mai clar, mai grupat, in timp ce Bute, desi l-a alergat, pur si simplu, prin ring pe adversarul sau, nu a reusit sa lege loviturile, nu a profitat de pasii inapoi facuti de DeGale. Romanul a dominat clar ultimele reprize ale luptei, dar acest lucru nu a parut sa-i impresioneze pe arbitri.

La finalul meciului, DeGale a apreciat meciul bun facut de Bute si si-a exprimat parerea ca romanul va reveni in top. Bute a declarat ca meciul a fost unul strans, insa daca arbitrii au decis sa acorde victoria lui DeGale nu poate decat sa fie impacat cu decizia si sa revina in sala pentru a munci mai departe si a obtine o noua sansa de a boxa pentru un titlu.

De Gale (29 ani), care a obtinut titlul mondial IBF in mai, dupa o victorie in fata americanului Andre Dirrell, are in palmares 22 de victorii si o infrangere, in timp ce palmaresul lui Bute numara 32 de victorii (25 KO) si 3 infrangeri (1 KO). Bute, campion IBF la supermijlocie in perioada 2007-2012, a pierdut trei din ultimele cinci meciuri disputate.

In alt meci disputat in gala din Canada, boxerul roman Bogdan Dinu l-a invins prin KO tehnic la categoria grea pe argentinianul Manuel Alberto Pucheta, care s-a retras dupa sase reprize. Dinu (29 ani) are un bilant la profesionisti de 14 victorii din tot atatea meciuri (10 KO). Mediafax

Aforismul zilei - William HAZLITT

Tyson Fury il invinge pe Wladimir Klitschko si devine campion mondial la categoria grea !

Tyson Fury este noul campion mondial la categoria grea, in versiunile WBA, IBF si WBO, dupa ce l-a invins la puncte pe ucraineanul Vladimir Kliciko - foto, sambata seara, 28 noiembrie 2015, pe stadionul din Dusseldorf (Germania), intr-un meci desfasurat pe durata a 12 reprize.

 Cei trei arbitri-judecatori l-au vazut in unanimitate invingator pe Fury, doi cu 115-112, iar altul cu 116-111.

Fury, aflat la prima lupta pentru un titlu mondial, este neinvins in 25 de meciuri, dintre care 18 le-a incheiat inainte de limita. In precedentul sau meci, din februarie, Fury l-a invins prin KO tehnic pe romanul Cristian Ciocan (Hammer).

Kliciko, neinvins din 2004, a suferit a patra sa infrangere din cariera, palmaresul sau cuprinzand 64 de victorii, dintre care 54 prin KO.

''O revansa se impune, fara nicio indoiala'', a declarat Kliciko in ring, imediat dupa meci, pe care l-a incheiat cu arcada dreapta sangeranda.

                                                                     Cristi SOMESAN

În cadrul Zilelor revistei „Nord Literar”, avocatul-poet Traian Velea şi-a lansat prima carte

Vineri, 27 noiembrie 2015, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, ora 16,30 în cadrul celei de-a X-a ediţii a sărbătorii revistei „Nord Literar”, într-un cadru select, cu scriitori din judeţele limitrofe, directorul bibliotecii dr. Teodor Ardelean, scriitori maramureşeni şi mulţi prieteni ai autorului s-a lansat cartea de poeme „Iubi-te-voi, Doamne” a cunoscutului intelectual al urbei, avocatul Traian Tr. Velea.

Autorul s-a născut la 24 aprilie 1955 în Ariniş şi este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca., pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. Între anii 1981 – 1986 a activat ca judecător iar din 1986 până în prezent este  avocat de succes în Baroul Maramureş. Actualmente este student în anul II la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare – Facultatea de Litere, specializarea teologie greco-catolică.

Despre poemele autorului au vorbit dr. Nicolae Iuga, dr. Gheorghe Glodeanu, Vasile Dragomir, Valeriu Sabău, Cornel Cotuţiu, Ştefan Jurcă,  şi prietenul şi colegul din liceu, poetul Viorel Mureşan: „ Bine instalat în inima misterului religios, dar, deopotrivă, ştiutor vieţii pământene, poetul Traian Tr. Velea şi-a adunat, filă cu filă şaizeci de poeme, cu care debutează acum într-o carte cu titlu mărturisitor: „Iubite-voi, Doamne!”. Autorul vine în întâmpinarea unui cititor, poate derutat de întâlnirea cu un suflet torturat de întrebări, într-un plin de noimă interviu, acordat scriitorului Vasile Dragomir. Tematic, vedem sceptrul unui creştinism în ruină, ce însoţeşte ca umbra o societate obosită, generând descumpănire. De-aceea, cartea e un lung şir de confruntări cu marea fantomă divină, cu care poetul intră în dialog prin citate, cel mai adesea biblice, însă şi din surse conexe.”

La final, autorul Traian Velea, cu care am pretenţia că sunt prieten de peste 24 de ani, ne-a delectat cu poemul „Garcea”. Din spusele lui şi ale prietenului Vasile Dragomir, cel care l-a îndemnat să publice, mai are în finisare două cărţi.

Teatrul românesc e în doliu. Actorul maramureşean Mircea Anca nu mai este!

Mircea Anca, cunoscut actor de teatru, film şi televiziune, a murit sâmbătă, la vârsta de 55 de ani, după o luptă lungă şi grea cu o boală necruţătoare. Anunţul a fost făcut de Teatrul Naţional Bucureşti.

Despărţirea prematură de actorul, regizorul şi profesorul Mircea Anca este deplânsă de colegi. "A iubit şi a fost iubit. Om luminos, mereu plin de speranţe, va fi mereu un exemplu. Suntem alături de soţie, colega noastră Iuliana Moise şi de fiul lor, tânărul regizor Mircea Anca Jr. Dumnezeu să-l odihnească în pace!", spune Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, într-un comunicat.

Mircea Anca era bolnav de leucemie şi a fost internat de mai multe ori în ultimii ani. Trupul său neînsufleţit ar urma să fie incinerat, conform dorinţei regretatului actor.

Mircea Anca s-a născut pe 10 iunie 1960, în comuna Fărcaşa, Maramureş. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, specializarea Actorie, promoţia 1989, la clasa profesorilor Sanda Manu şi Adriana Popovici, asistent Geta Angheluţă, iar în 2003, specializarea Regie de Teatru a aceleiaşi Academii de Artă, la clasa profesorului Cătălina Buzoianu, asistent Felix Alexa.

La Teatrul Naţional din Bucureşti a interpretat rolurile: Duncan, regele Scoţiei, în "Macbeth" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 2011; Contele de Salisbury, în "Eduard al III-lea" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008; Grigore Ruscanu - "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga, 2007; Moş Neagu - "Apus de Soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Dan Piţa, 2004; Sangoro - "Amanţii însângeraţi" de Chikamatsu Monzaemon, regia Alexandru Tocilescu, 2001; Doctorul - "Ţăranul Baron" de Ludwig Holberg, regia Lucian Giurchescu, 2000; Ulise - "Filoctet" de Sofocle, regia Andreea Vulpe, 2000; Funcţionarul - "Machinal" de Sophie Treadwell, regia Alexander Hausvater, 2000; Regele Poloniei - "Regele şi cadavrul" de Vlad Zografi, regia Andreea Vulpe, 1999; Inspectorul - "Roberto Zucco" de Bernard Marie Koltes, regia Felix Alexa, 1995; Regele din "Basra" - "Tamerlan cel Mare" de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză, 1995; Montague - "Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, regia Beatrice Bleonţ, 1994; Ion Amaru - "Morişca" de Ion Luca, regia George Motoi, 1991 - 1992; XX - "Emigranţii" de Slawomir Mrozek, regia Vlad Stănescu, 1992 - 1993; Michel - "Părinţii teribili" de Jean Cocteau, regia Andreea Vulpe, 1992 - 1993; Harap-Alb - "Harap-Alb" de Radu Iţcus, după Ion Creangă, regia Grigore Gonţa, 1991 - 1992; Locotenent Gratze - "Avram Iancu" de Lucian Blaga, regia Horea Popescu, 1991.

Mircea Anca a jucat şi în alte roluri ale unor spectacole de la Teatrul Naţional din Bucureşti: Toffolo - în "Gâlcevile din Chioggia" de Carlo Goldoni, regia Dana Dima; Chiriţa, Un străin - "Patrihoţii", după Vasile Alecsandri, regia Mihai Manolescu, 1991; Bărbat şezând lângă femeia în picioare - "Maşinăria Hamlet" de Heiner Müller, regia Robert Wilson, Ann-Christin Rommen, 1991; Harry Brewer - "Cine are nevoie de teatru?" de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban, 1991; Oreste - "O Trilogia Antică", după Euripide şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990; Toni - "Un anotimp fără nume" de Sorana Coroamă Stanca, regia Sanda Manu, 1987.

Ca regizor a pus în scenă numeroase piese, între care: "Plicul" de Liviu Rebreanu, spectacol independent găzduit de Teatrul Naţional Bucureşti, în 2014; "Cu uşile închise" de Jean Paul Sartre, Teatrul Naţional Bucureşti, 2007; "Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur" - dramatizare proprie, la Teatrul Excelsior; "În luptă cu Ta-Ga-Ta" de Ion Lucian, la Teatrul Excelsior; "Don Juan" de J.B.P. Molière, la Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ; "Emigranţii" de Slawomir Mrozek, Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ; "Regele Lear" de William Shakespeare, la Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ; "Adunarea femeilor" de Aristofan, Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ; "Straniul interludiu" de Eugene O'Neill, Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ (spectacol realizat în colaborare cu actorii TNB); "Cocoşul negru" de Victor Eftimiu, Teatrul "Tony Bulandra",

Târgovişte; "Visul unei nopţi de vară" de William Shakespeare, Teatrul Valah Giurgiu; "Conu Leonida faţă cu reacţiunea" de I.L. Caragiale, Teatrul Valah Giurgiu; "Fluturii sunt liberi" de Leonard Gershe, Teatrul Municipal Suceava.

Mircea Anca a interpretat roluri în filme şi seriale precum "Dragoste pierdută", în regia lui Petre Năstase, din 2008, "Iubire ca-n filme", în regia lui Iura Iuncaşu, serial TV, 2006, "Băieţi buni", în regia lui Bogdan Bărbulescu, 2005, "Poveste neterminată", în regia lui Alexandru Cristian, 2003, "Patul lui Procust", regia Sergiu Prodan, 2001, "Capitaine Conan", regia Bertrand Tavernier, 1996, "Passion Mortelle", regia Claude-Michel Rome, 1996, "Polul Sud", regia Radu Nicoara, 1993, "Balanţa", regia Lucian Pintilie, 1992, "Hotel de lux", regia Dan Piţa, 1992, "Kilometrul 36", regia Anghel Mora, 1989, "Maria şi marea", regia Mircea Mureşan, 1988, "Moromeţii", regia Stere Gulea, 1988, "Rezervă la start", regia Anghel Mora, 1988, "Cale Liberă", regia Nicu Stan, 1986. Sursa: romaniatv.net

Nota noastră. Domnul profesor Ion P. Pop a alocat mult spaţiu în rubrica Domniei sale "Basorelief" din Graiul Maramureşului ( "Pentru socialism" în acea vreme ) acestui talentat actor şi regizor MIRCEA ANCA. Ba mai mult, la o expoziţie a pictorului Ion Georgescu Muscel a făcut o "radiografie" a zonei unde s-a născut regretatul Mircea Anca. Fragment din cronica acestui eveniment: Domnul profesor Ion P. Pop a surprins asistenta printr-o trecere in revista a personalitatilor zonei strabatute de neobositul Somes, incepand cu malul drept: Angela Buciu (Cheud, Salaj), Vasile Morar, Emil Gavris, dr. Gradisteanu (Chelinta, Maramures), prof. univ. Ioan Pop, Ioan Fatcas, Vasile Maries (Miresu Mare), Ioan Dragos, Ion Georgescu, Gelu Dragos (Lucacesti), Nistor Bud, Nicolae Bud (Danestii Chioarului), Ioan Grosan, dr. Ioan Roman (Mogosesti); apoi a trecut dincolo, pe malul stang incepand cu trioul de actori-verisori Crina Muresan, Mircea Anca, Doru Farte, fratii Ulmeanu, scriitoarea Florica Bud, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania (Ulmeni), Petre Dulfu (Tohat), fotbalistii Viorel Buzgau si Ioan Tataran (Salsig si Gardani), Anghel Pop, Mircea Pauseniuc, primarul-premiant Ioan Stejeran (Farcasa), Mircea Pop (Buzesti), si a ajuns din nou la Hideaga, la poeta Lucica Dragoş şi la regretata sotie a pictorului, educatoarea Anca Georgescu. 

Fotografia zilei - Actriţa Diana DUMITRESCU

Semnificaţii istorice pentru ziua de 29 noiembrie

În 1852 a încetat din viaţă, la Palermo, Nicolae Bălcescu, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai mişcării paşoptiste şi unul dintre marii istorici români (“Românii supt Mihai Voievod Viteazul”) (n. 29 iunie 1819).

1780 - A încetat din viaţă împărăteasa Maria Theresia a Austriei (n. 1717)

1797 - S-a născut compozitorul Gaetano Donizetti ("Elixirul dragostei", "Lucia di Lammermoor") (m. 8 aprilie 1848)

1880 - S-a născut jurnalistul şi scriitorul N.D.Cocea (m. 1 februarie 1949)

1924 - A încetat din viaţă compozitorul Giacomo Puccini, cunoscut ca cel mai de seamă reprezentant al şcolii cunoscută sub numele de verism ("Tosca", "Madame Butterfly", "Turandot") (n. 22 decembrie 1858)

1924 - S-a născut actorul Mihai Mereuţă: "Liceenii Rock 'n' Roll", "Ecaterina Teodoroiu", "Pe aici nu se trece" (m.1 aprilie 2003).

1974 - A încetat din viaţă istoricul Ion Nestor, membru corespondent al Academiei Române (n. 25 august 1905)

1981 - A încetat din viaţă actriţa Natalie Wood: "Splendoare în iarbă", "Rebel fără cauză" (n. 20 iulie 1938).

1986 - A încetat din viaţă actorul american Cary Grant (n.1904)

1989 - Partidul comunist din Cehoslovacia renunţă la monopolul puterii.

1989 - A încetat din viaţă regizorul Ion Popescu Gopo, personalitate a filmului de animaţie, preşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România în perioada 1968-1989; din filmografie: "Scurtă istorie", "S-a furat o bombă" (n. 1 mai 1923)

1992 - A avut loc prima vizită a unei comisii a Parlamentului României la Chişinău. Parlamentarii celor două ţări au discutat despre accelerarea integrării economice, despre sincronizarea legislaţiei şi crearea unui spaţiu cultural comun pentru cele două ţări. S-a convenit să se constituie o comisie interparlamentară Bucureşti-Chişinău, cu un număr egal de parlamentari din România şi Moldova şi care să activeze alternativ în cele două ţări.

1993 - A fost asasinat interpretul de muzică uşoară Ioan Luchian Mihalea, întemeietor al grupurilor muzicale "Song" şi "Mini Song" (n. 15 decembrie 1951)

1994 - A încetat din viaţă scriitorul Titus Popovici, membru corespondent al Academiei Române (n. 16 mai 1930)

2004 - Pakistanul a testat o rachetă nucleară.

2011  - A încetat din viaţă regizorul Alexandru Tocilescu, a montat piese ca "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", "Elizaveta Bam", "Comedie roşie", "Casa Zoicăi", "Eduard al III-lea", "Sfârşit de partidă", "Comedie roşie"; printre filmele regizate se numără "Bani de dus, bani de-ntors" (2005), "Ultima haltă în Paradis" (2002) şi "Tristeţea vânzătorului de sticle goale" (1981); a primit premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol - "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale şi premiul pentru cea mai bună regie cu piesa "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", în cadrul Festivalului Comediei Româneşti - festCO (n. 27 iulie 1946).

„Moştenitoarea” Andreea Botiş îşi mai aşează un premiu important în lada ei de zestre muzicală

La Festivalul Concurs de Interpretare Vocală şi Instrumentală „Emil Gavriş”, Ediţia I, din 15 noiembrie 2015, Chelinţa, Maramureş, la categoria de vârstă 16 – 30 ani, secţiunea solişti vocali, frumoasa şi talentata ANDREEA BOTIŞ din Chelinţa a obţinut PREMIUL I.

Preşedintele juriului a fost inegalabilul taragotist DUMITRU FĂRCAŞ! Felicitări şi de acum înainte domnişoara Andreea aşteptăm să ne colinzi!

Prietenii literare între scriitori băimăreni şi sibieni

Dacă la început scriitorii maramureşeni au mers la Sibiu, la Cenaclul de la Păltiniş,  într-o prietenie firească la care şi-au adus aportul direct poetul şi directorul publicaţiei eCreator Ioan Romeo Roşiianu şi scriitorul Valentin Leahu, aceştia le-au întors vizita pe la mijlocul unui noiembrie bacovian. Evenimentul s-a desfăşurat în sala Millennium M1 din Centrul Vechi al Băii Mari. Moderatorul evenimentului şi gazdă primitoare a fost scriitorul şi omul de televiziune Ioan Romeo Roşiianu, secondat îndeaproape de prozatorul Marian Ilea şi poetul Nicolae Păuna. Au fost prezenţi în prezidiu alături de oaspeţi şi dr. Ştefan Mariş şi poetul Vasile Morar. Din partea sibienilor au fost prezenţi: Ioan Topârceanu, Valentin Leahu, Silviu Guga şi Llelu Vălureanu Sârbu. Într-o sală plină s-a discutat mult despre literatura română actuală, despre modul cum trebuie să răzbeşti în a edita o carte într-o Românie care are prea multe probleme ( dintotdeauna! ) încât să se aplece şi înspre educaţie şi cultură. Acest demers de Prietenii literare s-a început cu cei de la Sibiu nu întâmplător, deoarece ei au reuşit în demersul lor şi Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lucru pe care şi-l doresc şi băimărenii ( unii mai mult, unii mai puţin sau doar în mod declarativ ) pentru anul 2021.

Cred că este momentul să-i prezint succint pe oaspeţii celor de la revista eCreator:

Ioan TOPÂRCEANU, poet. A publicat versuri în revistele literare „Cenaclul de la Păltiniş”, „eCreator”, „Tribuna”, „Singur”, etc.

Silviu GUGA, s-a născut în 1944, în satul Bățălar, județul Hunedoara, trăiește la Sibiu. Absolvent al Liceului „Decebal” din Deva și al Facultății de Filologie din Timișoara, coordonator literar al revistei „Cenaclul de la Păltiniș”, consilier al editurii cu același titlu și senior editor al revistei „Algoritm literar”, ce apare trimestrial în Călan, judeţul Hunedoara. Debutează editorial cu proză scurtă în culegerea „Efigii” (Timişoara, 1968) alături de Șerban Foarță, Lucian Alexiu, Andrei Ujică. Prezent cu proză scurtă și în culegerea „Sub arcuri de lumini” (Deva, 1978). Debut editorial autonom cu romanul „Băiatul din două lumi” care a avut două ediții în limba română, la editura „Psihomedia” din Sibiu ( 2007) și editura „Karuna” din Bistrița ( 2009). Romanul a fost tradus în italiană și maghiară. Ediția maghiară a fost lansată la Pecs în 2010, când orașul din Ungaria a fost Capitală Culturală Europeană. Prezent în antologiile „Piața aurarilor/Poeți sibieni” (trei ediții, 2008, 2009 și 2011), „A treia carte a întâlnirilor” (2009), „Conexiuni” (2010), „Semințe literare” (2010) și „Eternități de o clipă/Prozatori sibieni” (2010), „Artgotica” (2011, 2012). A prefațat sau postfațat numeroase cărți.

Llelu VĂLUREANU SÂRBU, poet sibian. S-a născut la 01.01.1948 în Vălari, comuna Stăneşti, judeţul Gorj. Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice în 1971 şi al Facultăţii de Filozofie în 1978, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. A editat până în prezent cărţile de poezie: „Ferestrele nopţii”, Editura „Blumenthal” Bucureşti 2010; „Poeme vălărene”, Editura „Blumenthal” Bucureşti 2011; „Poeme pentru mai târziu”, Editura „Blumenthal” Bucureşti 2011; „Nisipuri pe vânt”, Editura „Singur” Târgovişte 2012 şi „Frigul însingurării”, Editura „Lindenfeld” Bucureşti 2013.

Valentin LEAHU, scriitor. Pentru  un scurt dar edificator curriculum vitae cred că este mai nimerit să mă folosesc de ceea ce au spus alţii despre scrisul şi personalitatea lui.

La apariţia cărţii „Apusul vinului în călimară” Mihai Posada afirmă: „Esenţială în această carte, prezenţa trăirii sufleteşti, cantitatea de admiraţie afectuoasă venită din partea un om cu talent pentru boemia ca stil de viaţă dar şi înzestrat cu ceva măiestrie narativă, echilibrează tenacitatea creatorului-conducătorului-finanţatorului de reviste culturale în lumea de astăzi; suflet bogat şi generos pe care - asemeni licorii din pahar - Valentin Leahu îl scoate din negrul pământului, îl coace la căldura inimii sale mari şi bune, pentru a-l revărsa în trăiri adevărate şi - iată! - în tandre cuvinte luminoase, în amintirea unor prieteni îndrăgiţi şi mari dăruitori de frumuseţe la rândul lor - dincoace şi dincolo de moarte. Anecdotele lui Leahu restaurează un domeniu al fabulosului în sufletul boem, clădesc un ecou cu reverenţe în amintirea publică acum lărgită şi la cititorii de carte, cu gravitatea vibraţiei prelungi a unui violoncel”.

La apariţia volumului de versuri „Cu sufletul seara”, Editura Grinta Cluj Napoca 2014, Dan Mircea Cipariu spune: „Valentin Leahu e un trubadur care vine, poetic vorbind, din vremurile în care poetul era deopotrivă mag şi profet. (…)Valentin Leahu se arată pe strada poeziei contemporane ( contemporane cu ce ? ) ca un romantic întârziat, îndârjit în nobleţea lui şi îndrăgostit de sensurile ( prea adesea ) pierdute ale poeziei. Boem incurabil, Valentin Leahu este autorul unui ritual al boemei care el singur, fără nici un alt ajutor, e suficient pentru a-l valida ca poet”.

                                                                           

                                                                                

Aforismul zilei - William SHAKESPEARE

Evenimentul cultural al Ţării Codrului se va desfăşura de 1 Decembrie la Băseşti

Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei de 1 Decembrie şi îşi are proiectele ei, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu, de „lumina” care o primesc de la faptele înaintaşilor, de la dascălii şi formatorii de opinie actuali.

Cu bucurie semnalăm faptul că manifestările culturale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care se vor desfăşura la Băseşti, la Casa memorială George Pop de Băseşti, la şcoală şi la Centrul cultural din localitate beneficiază de numerele 11 – 12 ale revistei de cultură, literatură, artă, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional „IZVOARE CODRENE”, fondator şi director general Vasile Dan MARCHIŞ, dedicat în proporţie covârşitoare titanului Marii Unirii de la 1918, George Pop de Băseşti, susţinut financiar de către Primăria şi Consiliul Local Băseşti, primar Ioan CĂLĂUZ.

Din sumarul celor 70 de pagini, spicuim: „Editorial” semnat de Ioan Dragoş, „Prima gardă naţională din Ardeal a fost constituită la Băseşti”, „Casa memorială George Pop de Băseşti”, „Biserica greco-catolică din Cehu Silvaniei cu hramul Sfântul Gheorghe” – materiale semnate Ioan Călăuz, „Biserica de lemn şi suflet, din Buzeşti” semnat Roxana Lavinia Pop, „Toamna Someşană 2015 de la Ulmeni a fost un succes” semnat Gelu Dragoş, „Manifestare folclorică de tradiţie a Ţării Codrului” semnat Vasile Dan Marchiş, „Despre suflet în timpul vieţii omului şi după moartea acestuia” semnat Ioan Romeo Roşiianu, „Problema libertăţii în mod creştin” semnat Nicolae Iuga, „Într-o după-amiază, cu Mihai Olos” interviu cu marele dispărut semnat Ştefan Jurcă, „Încă trăim în OLOS – POLIS” semnat Ion Bogdan, „Un poet cu suflet nins de iubire” semnat Ioan Vasiu, „Scriitorul şi edilul de Băseşti – Ioan Călăuz” semnat Vasile Dan Marchiş, „Eu” semnat Ioan Meteş Morar Chelinţanu, Schiţă de portret, prof. Traian Rus semnat Emil Domuţa, „Cronica unei zile de toamnă” semnat Ioan Ardusădan, „Din Ţara Codrului şi nu numai” semnat Vasile Dan Marchiş.

 Felicitări celor care se ostenesc în a scoate în relief crâmpeie de viaţă românească din această „ţară” a Maramureşului!

                                                                                 Gelu Dragoş

Aparenţa democratică – preocuparea de căpetenie a politrucilor postdecembrişti

            Cum spuneam şi altădată, politica în varianta postdecembristă a politrucianismului este cea mai rentabilă aflare în treabă la români. Nici o meserie, oricât ar fi de onorabilă şi bănoasă, nu se poate compara cu ea în ceea ce priveşte rapiditatea căpătuirii (sinecurişti, pupincurişti, teribilişti), pentru ca neam de neamul lor să nu mai ştie ce înseamnă „sărăcia şi nevoile şi neamul”, şi a căţărării pe scara extrem de alunecoasă a măririlor sociale (om proptit pe post la ţanc croit), în pofida înţeleptei ziceri maramureşene: A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare...

            Dar alde ăştia n-au nimic de-a face cu omenia, mila, altruismul, cumsecădenia, omul nepervertit şi celelalte marafeturi aducătoare mai mult de ponoase decât de foloase, ci doar cu ipocrizia, minciuna, linguşeala şi necinstea, într-un cuvânt cu nedemnitatea găzduită regeşte în olaturile filosofiei lichelismului: „Trebuie să ştii să te descurci”, „Cine munceşte n-are timp să facă bani”, „Dai un ban dar stai în faţă”.

            Cu următoarele două precizări:

            1)Forma reflexivă a (se) descurca nu are conotaţia de a limpezi situaţia încurcată în care se află cineva, respectiv grija de-a nu intra în conflict cu legea, ci abilitatea insului de-a le încurca la o adică şi mai mult, cu condiţia ca el să iasă basma curată. Atunci rudele vor spune cu pioşenia solidarităţii în păcătoşenie că Dumnezeu l-a ajutat, iar cunoştinţele vor exclama cu invidie: „Are cap. S-a descurcat!”

            Şi iată cum un verb, până nu demult neprihănit ca fratele lui geamăn a descurca, prin vrerea băieţilor deştepţi poartă în cârcă o încărcătură moral-atitudinală dezonorantă.

            2)Gurile rele afirmă că locurile de prim rang din loja ticăloşiei se dobândesc cu bani grei, nu glumă – sute de mii de euro pentru un post de ministru! Fireşte, asta se întâmplă numai în guvernele integral politicianiste, că în cele tehnopolitruce totul este curat murdar şi la nevederea cetăţeanului de rând, dar la vederea serviciilor secrete şi la comanda stranierilor (Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional).

            Şi când te gândeşti că în România de azi sunt atâţia oameni obligaţi de stat şi instituţiile sale tâlhăreşti să-şi ducă zilele cu trei-patru sute de lei într-o lună!.. Iar cel care a vărsat purcoiul de bani pentru a fi în fruntea unui minister (Şi iarăşi, şi iarăşi ne întrebăm: De unde naiba au unii atâtea parale?), va căuta prin toate mijloacele certate cu bunul-simţ şi legea, ca în scurtul timp ce-l are la dispoziţie nu doar să-şi recupereze suma vărsată, ci să obţină şi ceva în plus – bani negri pentru alte campanii murdare. Că doar ban la ban trage.

            Prin urmare, nu merită să ne întrebăm ce ar trebui să facă aşa-zişii tehnocraţi în anul pe care-l au la dispoziţie (ar trebui să facă atât de multe, încât până la urmă nu vor face nici măcar banalul efort de-a economisi banul public), ci ce vor putea să facă, mai exact ce li se va permite de către majoritatea penalo-parlamentară să facă. Este lesne de înţeles că vor fi siliţi de majoritatea în cauză, cea care a susţinut guvernul Ponta, să ducă programul stabilit mai departe şi, evident, să se ocupe cât mai temeinic de fardul democraţiei româneşti: de elaborarea bugetului (e tot ce-a mai rămas din fostul edificiu al suveranităţii naţionale) şi de cele două campanii electorale – alegerile locale şi cele generale.

            În aceste condiţii, concluzia se impune de la sine:

Nimic nu se compară-n lume

c-o aparenţă ca la carte –

cine cu fondul se trudeşte,

doar de necazuri are parte.

De-aceea politrucii noşti

- conservatori în felul lor –

nimic nu schimbă-n conţinut,

ci doar faţada şnur o vor.

            Sighetu Marmaţiei,                                                      George PETROVAI

                  26 nov. 2015

Agenda săptămânii 30 noiembrie – 5 decembrie la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare

În conformitate cu Legea 147/2012 zilele de luni, 30 noiembrie şi marţi, 1 decembrie, sunt libere.

În această perioadă biblioteca va fi închisă.

Miercuri, 2 decembrie

ora 10, Sala de conferinţe

Asociaţia Yellow Shirts, în calitate de partener al proiectului „Youth Marketing Leaders for Sustainable development”, realizează o campanie de diseminare a rezultatelor acestui proiect, în vederea promovării conceptului de dezvoltare sustenabilă, în rândul comunităţii locale.

Cu această ocazie va avea loc seminarul de informare în vederea unei prezentări interactive pe tema dezvoltării sustenabile şi a rolului asociaţiilor non-guvernamentale în atingerea obiectivelor dezvoltării sustenabile la nivel local.

Joi, 3 decembrie

ora 17, Sala de conferinţe

Crucea Roşie - şedinţă

Vineri, 4 decembrie

ora 15, Sala de conferinţe

Şcoala gimnazială Baia Sprie organizează sceneta „Copiii – Florile pământului”.

Coordonator: prof. Aurica Bâlc

Sâmbătă, 5 decembrie

ora 10, Sala de conferinţe

Asociaţia Angelis vă invită la prezentarea “Îngerii şi miracolul vieţii”, care va avea loc la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare. Prezentarea este susţinută de psih. Felicia Toniţă, autor al cărţii “Îngerii şi miracolul vieţii. Despre cauzele bolilor şi îndreptarea prin rugăciune”.

DETALII : 

INVITAȚIE

Stimate Domn/ Stimată Doamnă,

Asociaţia Yellow Shirts, în calitate de partener al proiectului „Youth Marketing Leaders for Sustainable development”, realizează o campanie de diseminare a rezultatelor acestui proiect, în vederea promovării conceptului de dezvoltare sustenabilă, în rândul comunităţii locale.

Proiectul “Youth Marketing Leaders for Sustainable Development” a avut ca obiectiv principal dezvoltarea atribuţiilor de marketing al asociaţiilor de tineret din sectorului civic cu privire la cei trei piloni ai dezvoltării sustenabile: social, economic, ecologic. Activităţile proiectului au loc in perioada ianuarie-decembrie 2015, Rep. Macedonia și tările partenere, respectiv România, Australia, Bulgaria, Croația, Cehia, Gana, Grecia, Italia, Kazakhstan, , Kirgistan, Polonia, Slovacia și Turcia.

În acest context, vă invităm să luaţi parte la seminarul de informare ce va avea loc în data de 02.12.2015, între orele 10:00 – 12:30, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” în vederea unei prezentări interactive pe tema dezvoltării sustenabile şi a rolului asociaţiilor non-guvernamentale în atingerea obiectivelor dezvoltării sustenabile la nivel local.

Menţionăm că limba lucru pe durata seminarului va fi limba engleză, seminarul fiind deschis și voluntarilor străini din Baia Mare.

Vă rugăm să confirmaţi disponibilitatea de a participa la seminar, precum ş numele şi datele de contact ale persoanei desemnate să participe prin e-mail la adresa yellow_shirts_ro@hotmail.com sau prin telefon la numărul 0741249264, până cel târziu 1 Decembrie 2015, ora 18:00. Persoana de contact este dra. Andreea Căplescu, preşedintele Asociaţiei Yellow Shirts.

Cu deosebită consideraţie,

Echipa Yellow Shirts

Comunicat de presă

Asociaţia Angelis vă invită la prezentarea “Îngerii şi miracolul vieţii”, care va avea loc la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare, sambătă, 5 decembrie 2015, orele 10 – 13.30. Prezentarea este susţinută de psih. Felicia Toniţă, autor al cărţii “Îngerii şi miracolul vieţii. Despre cauzele bolilor şi îndreptarea prin rugăciune”.

 Omul timpurilor noastre înţelege deja că există o strânsă legătură între boala corpului şi psihicul său, care are anumite perturbări. Vindecarea este un proces complex, care se realizează pe mai multe planuri. Corpul are nevoie de o alimentaţie sănătoasă, de intervenţii medicale de multe ori, de odihnă, de tratamente alternative uneori, în funcţie de caz şi de boală. Psihicul însă are nevoie în primul rând de desluşirea cauzei, acceptarea ei şi îndreptarea corespunzătoare.

Durerea reprezintă unul dintre mijloacele pe care corpul ne atrage atenţia că este bine să ne oprim pentru a conştientiza ce nu este în regulă şi a face schimbările necesare. Indiferent de natura durerii, ea este “strigătul” unui sentiment profund de vinovăţie, teamă sau suferinţă, care vrea să iasă la lumină. Rostul durerii este unul pozitiv; putem alege să o îngropăm cu medicamente sau să-i ascultăm avertismentul, descoperind cauza şi rezolvând-o.

Odată cu decodificarea mesajului durerii, descoperim ceea ce doreşte ea să ne transmită, în funcţie de localizarea şi intensitatea ei. E ca şi cum am începe să comunicăm cu propriul corp, căutând să-l înţelegem şi să-l ajutăm să fie funcţional, eliberându-l de poveri inutile şi oferindu-i hrana de care are nevoie pentru a se regenera (bucurie, armonie, frumuseţe, gânduri luminoase, iertare, înţelegere, blândeţe, iubire, etc).

Scriitorul Ion Pop, cu origini mirişene, prezent la sărbătoarea revistei "Nord Literar"

Vineri, 27 noiembrie 2015, începând cu ora 11,oo în sala mare a Consiliului Judeţean Maramureş va avea loc Sărbătoarea revistei "Nord Literar", odată cu apariţia numărului 150 şi totodată a X-a ediţie a "Zilelor Revistei" şi acordarea premiilor din acest an. Sufletul manifestării va fi, ca de fiecare dată, scriitorul Săluc Horvat şi colectivul redacţional al revistei.
De la ora 14,oo la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" din Baia Mare, va avea loc lansarea celei mai recente cărţi a distinsului profesor universitar Ion Pop, "POEME 1966 - 2011. Moderator prof. univ. dr. George Achim de la UTCN.
Despre personalitatea domnului Pop, am găsit acest text a Iuliei Rădac, care se bazează pe o lucrare amplă prezentată la "Colocviul de Literatură Română Contemporană, ediţia a VI-a de la Braşov din 2010:

"Ion Pop este redactor-şef la Echinox între anii 1969 şi 1972 iar apoi director, între 1973 şi 1983. Cei implicaţi în „fenomenul Echinox” îşi vor aduce adesea aminte de întâlnirile cenaclului de la Facultatea de Litere iar într-un interviu acordat revistei Vatra în 2009, Ion Pop recunoaşte că, deşi revista a fost pusă în prim-plan iar nu cenaclul, acesta „a asigurat o anumită calitate a dezbaterilor, în urma unor lecturi adesea foarte incitante”.Sub zodia unei tinereţi a spiritului, cu tot ceea ce include ea, Ion Pop îşi asumă foarte serios rolul de mentor al Echinox-ului, alături de Marian Papahagi şi Ion Vartic, redactorul-şef şi redactorul-şef adjunct din primul deceniu echinoxist. Preocuparea centrală a directorului Echinox-ului, aşa cum rezultă ea din textele publicate este mai degrabă pentru analiza scrisului propriu-zis decât pentru linii de coordonare. Abia la o privire retrospectivă, întrebat de Al. Cistelecan, în Vatra (nr. 5-6/2009, p. 48), despre „tablele legii” unei reviste, cum însuşi le numea într-un interviu luat lui D. R. Popescu, criticul va puncta faptul că Echinox-ul n-a avut „angajamente doctrinare stricte, mizând mai degrabă pe individualităţi şi cultivând un spirit critic exigent, într-un cadru de şcoală şi de atelier de creaţie.” Tot aici el afirmă că a apreciat la revista clujeană „o anumită disponibilitate şi libertate faţă de programe strict definite” şi de aceea consideră că „notele ei distinctive nu trebuiau căutate la aceste nivele, doctrinare”, ceea ce explică şi „lipsa militantismului de generaţie”, cu care publicaţiile româneşti ne-au obişnuit.De-a lungul timpului Iop Pop se comformează cu naturaleţe aşteptărilor oricărui tip de text acoperind rubrici foarte variate ale revistei, de la editoriale, interviuri − în ipostaza de intervievat, dar şi de intervievator, cronici literare, la fragmente de lucrări critice şi poezie. De asemenea, traduce poezie franceză şi germană precum şi texte din Maurice Blanchot şi Roger Caillois. Interviurile realizate de Ion Pop vizează de obicei probleme actuale legate de creaţia artistică, dublate de un interes pentru tot ceea ce ar putea îmbunătăţi apariţia revistei, de la sfaturi sau obiecţii la comparaţii cu modul de existenţă al unor alte publicaţii culturale, contemporane şi nu numai. Atenţia de jurnalist fin a lui Ion Pop se îndreaptă spre poeţii din acea vreme (Victor Felea, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Maria Banuş), prozatorul D. R. Popescu, critici literari (Romulus Rusan, Adrian Marino, Florin Manolescu, Mircea Martin) şi istoricul Ştefan Meteş. Interviurile sunt ilustrative pentru capacitatea lui Ion Pop de a asculta, întâi de toate, şi de a conduce discuţia cu naturaleţe, spre firesc, spre chestiuni serioase, întotdeauna păstrând un stil potrivit pentru o revistă de cultură. Problemele dezbătute sunt cele ale actualităţii literare: în dialogul cu poetul Victor Felea, Ion Pop e interesat să afle pentru cititorii revistei cum se împacă criticul şi poetul în aceeaşi persoană, cum s-ar explica prezenţa din ce în ce mai abundentă a tinerilor în poezie, dacă este vorba într-adevăr de o „invazie lirică”, în ce măsură un cenaclu literar este necesar ca suport al unei publicaţii şi dacă afirmarea acestui cenaclu ţine de îndrumarea unui critic cu experienţă. Se observă, aşadar, încă din primul interviu din numărul 5-6 din 1969 o nevoie a tânărului echinoxist de a-şi clarifica sieşi o poziţie prin experienţa contactului cu alteritatea şi aşteptarea unei confirmări a legitimităţii unei astfel de poziţii duale poet-critic,tânăr-poet, tânăr-îndrumător de revistă. Tinereţea devine o constantă a interogaţiei lui Ion Pop, aşa încât şi Mariei Banuş, poetă ce publică la Echinox, i se cere încercarea motivării considerentelor ce duc la consemnarea în manualele şcolare a unor scriitori tineri, în defavoarea altora de o valorare deja consacrată şi explicarea apariţiei unui val de tineri scriitori, pe care aceasta o susţine publicând diverse articole pe această temă.În compania Anei Blandiana şi a lui Romulus Rusan, Ion Pop rememorează idealul constituirii unei reviste şi imaginea actuală a acestui deziderat. Derivată de aici, tema „prieteniei literare” şi autenticitatea ei pune în valoare indirect o condiţie fundamentală existenţei unei reviste de literatură. Tot de un firesc al discuţiei ţin şi intervenţiile concentrate ale criticului, prin care îşi deconspiră opinia despre statutul controversat al apartenenţei reportajului la literatură, pe care Ion Pop îl consideră o „specie subversivă”, incertă, deşi concluzia la care ajunge împreună cu Romulus Rusan legitimează reportajul prin autenticitatea „degajării temporale a ceea ce e mai aproape de clipă”. Alteori Ion Pop pune în valoare individualitatea celui intervievat prin evidenţierea activităţii literare efective. Este cazul poetului Ioan Alexandru, provocat să clarifice problema imnului şi întoarcerea în spaţiu şi timp, obesesia celor mai recente poeme ale sale şi al prozatorului D. R. Popescu, chestionat în legătură cu şansele de a ajunge la „Adevăr” ale literaturii timpului şi o eventuală exploatare a „ciudăţenilor” unor personaje, impusă de necesitatea de a abandona „calea parazitară a prozei actuale”.Totuşi, cel mai aproape de sine pare a fi Ion Pop în dezbaterile cu diverşi critici literari, fapt datorat pe de o parte, propriei lui formaţii de critic şi, pe de alta, dimensiunii literare predominante a revistei. Şi aceste dialoguri au drept note vertebrante cenaclul şi rolul lui în formarea tinerilor scriitori, în relaţie cu o critică de tip maiorescian şi valabilitatea ei în contextul actual, dacă ne referim la interviul luat lui Adrian Marino. Raportul dintre critică şi literatură, existenţa unui impresionism critic şi a „climatului literar” şi funcţia lui de mediator între critic şi scriitor sunt tot atâtea puncte de confluenţă ale nevoii de adaptare a teoriei literare cu ceea ce se întâmplă concret în scris. Atâta timp cât literatura contemporană nu poate avea orgoliul unei instiuiri ci doar, cel mult, al unei reorganizări a unui material – ca un veritabil Columb care n-a inventat America, observă Mircea Martin, rolul criticii pare a se diminua. Despre şansele pe care modernitatea le mai oferă criticii Ion Pop va vorbi într-un interviu cu titlul: Şansele criticii literare. O discuţie cu Florin Manolescu şi Mircea Martin. Astfel, „raportul dintre critic şi opera literară este raportul dintre critic şi scriitor”. Una dintre ideile fundamentale dezvoltate în discuţie este aceea a condiţiei intrinseci a criticii: „dacă critica este obligată prin însăşi condiţia ei să judece, să aprecieze şi să ierarhizeze realizările unui anumit moment literar, ea nu poate fi nici într-un caz o suită de reţete rigide care să limiteze aria şi mijloacele specifice de investigaţie ale literaturii […] Critica este implicată sau trebuie să participe la o relativă „direcţionare” a literaturii, în sens mai mult valoric”. Această valorizare presupune un anumit talent deoarece „orice critic ştie că scrisul său este o literatură despre literatură (un meta-limbaj – cum îl numeşte Roland Barthes) – şi aici este sursa satisfacţiei sale de creator, dar şi a nemulţumirii sale celei mai profunde: criticul suferă de a nu dispune el mai întâi de misterul lumii, are nostalgia acelui contact primar, nemediat, de care scriitorul beneficiază. Bănuiesc aici un sentiment al înstrăinării, ce se încearcă a fi compensat prin năzuinţa de ordine, prin reconstrucţia universului pe care scriitorul îl oferă într-o înfăţişare ambiguă, ce se cere clarificată, explicitată.”Istoricul Ştefan Meteş este subiectul a două interviuri echinoxiste − în 1972 şi 1977, despre pasiunea pentru studiul istoriei şi importanţa păstrării inalterabil a adevărului istoric. Susţinător al ideii de ciclicitate şi autenticitate a istoriei, el respinge ipoteza că istoricul are dreptul să ajusteze adevărul şi încearcă să inducă tinerilor din acea vreme acelaşi valori. Întâlnirea cu o personalitate de talia lui Ştefan Meteş certifică o precupare permanentă a revistei clujene pentru cultură, în sens mai larg, şi nu doar pentru literatură. În această privinţă Mircea Iorgulescu afirmă în articolul Echinoxiştii, din 11 noiembrie 2003, din revista 22: „Chiar dacă numărul scriitorilor ale căror începuturi sunt legate de această revistă e deosebit de mare,Echinox-ul literar este doar partea cea mai vizibilă a unui fenomen cu mult mai larg. Revista însăşi nu a fost una pur literară, ci mai degrabă una de idei şi atitudini culturale. A conturat un spaţiu de dezbatere deschisă şi a creat un mod de comportament intelectual, fără a se înfeuda unei doctrine şi fără a se închide în limitele unor identităţi comunitariste, estetice, metodologice sau de altă natură.” Numai înţelegândEchinox-ul ca „fenomen”, se justifică gama largă de subiecte abordate de Ion Pop la revistă.O notă aparte a interviurilor realizate de Ion Pop la Echinox o dau discuţiile din perioada în care este asistent asociat la Universitatea Paris III – Sorbonne Nouvelle (1973- 1976), cu Gaëtan Picon, Gerard Genette şi Philippe Sollers, pe care le regăsim şi în volumul Ore franceze. Într-un articol intitulat: Brâncuşi – o perfecţiune deschisă, Ion Pop notează câteva aprecieri ale criticului de artă Gaëtan Picon despre locul creaţiei artistice în istoria artei moderne şi personalitatea lui Constantin Brâncuşi. Vizita la atelierul lui Brâncuşi de la Muzeul de artă modernă din Paris constituie nu numai pentru criticul de artă un prilej de a valoriza sculptura lui Brâncuşi, ci şi nucleul generator al unui articol cu pronunţate nuanţe lirice, care transcrie impresii din expoziţia de desene dechisă lângă atelier, cu titul: Imagini dintr-un atelier, semnat de Ion Pop, într-o altă ipostază decât acelea cu care ne-am obişnuit, şi anume în aceea de rezonator al senzaţiei care învăluie lucrările din atelierul lui Brâncuşi. Destinul sculporului, aşa cum se reflectă el în lucrurile de la expoziţie este sugestiv pentru ceea ce Ion Pop înţelege a fi un artist, indiferent de aria de manifestare a disponibilităţii sale creative şi de aceea, chiar făcând abstracţie de renumele lui Brâncuşi, el reprezintă idealul desăvârşirii. Cuvintele-cheie ale convorbirii cu Gerard Genette ar fi: deschidere poetică, gen literar, istorie şi avangardă literară, în timp ce cu Philippe Sollers dialogul gravitează în jurul revistei – Tel Quel − şi a grupării de avangardă pariziană, de istoria cărora numele lui Sollers se leagă, acesta fiind principalul lor teoretician.Acelaşi subiect – al avangardei literare, este şi primul articol de critică literară publicat la Echinox, cu titlul:Imagine poetică şi antiimagine, în care mişcarea dadaistă e definită ca o „literatură de semn contrar, o antiliteratură, dar uzând de mijloace specific literare. Acţiunea dadaistă va consta deci în a răspunde literaturii cu propriile ei elemente, înstrăinate, degradate, supuse unui tir necruţător al ironiei şi sarcasmului, smulse dintr-un context familiar, pentru a le aşeza într-unul înjositor, sau izolate, pentru a fi mai uşor anihilate. Imagistica dadaistă se va alimenta deci în mod firesc din substanţa tradiţională a poeziei, transformată întru-un fel de anti-materie”.Alte articole de analiză de text publicate de Ion Pop la Echinox sunt centrate în jurul unor poeţi ca: Geo Bogza, Lucian Blaga, Camil Petrescu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Leonid Dimov. În Noile poeme ale lui Geo Bogza, criticul vorbeşte despre angajarea poeziei într-o mişcare de redescoperire a universului ce presupune o participare bilaterală: „a poeziei la ritmul cosmosului, a lumii la ritmurile poeziei”, a căutării unui ritm interior. Or, tocmai găsirea ritmului necesar poetului este şi un deziderat al criticului, ce îşi găseşte prin aceste exerciţii de analiză din paginile revistei o voce cu inflexiuni proprii, care nu se sfieşte să valorizeze în funcţie de un set de cerinţe estice personale. În Poezia lui Camil Petrescu, criticul are o viziune toalizatoare: „De e să găsim elementul unificator al întregii sale opere poetice, îl vom avea în acea progrmatică cultivare a lucidităţii actului creator, garanţie a trăirii intense în lume şi genreatoare, astfel, de lirism. De aici nu putem ocoli fascicolele de lumină ale ansamblului creaţiei prozatorului şi dramaturgului, căci Camil Petrescu face parte dintre acei autori la care un sector de al doilea plan al activităţii profită de aureola întregului”.Dovadă încă o dată că revista îi serveşte lui Ion Pop drept suport al ideilor publicate apoi în volum este textul: B Fundoian şi „Neştiinţa existenţială” a poeziei, care apare cu notaţia: „Fragment din studiul introductiv la o ediţie a Falsului tratat de estetică de B. Fundoianu, predat editurii Dacia” sau Avangarda şi Eminescu, comunicare prezentată în cadrul colocviului Eminescu după Eminescu, la Universitatea Paris-Sorbonne, în martie 1975. Exemplaritatea acestor fragmente derivă dintr-o „frenezie a lecturii care transapare în paginile de critică şi care sugerează o enormă energie, atât a scriiturii cât şi a celui care scrie”, acestea fiind şi liniile de forţă care modelează activitatea de la revista Echinox.La mai bine de patruzeci de ani de la lansarea proiectului

echinoxist Ion Pop are încă vie în minte imaginea a tot ceea ce s-a petrecut la revistă. Dacă în 1974 vorbea cu emoţia specifică unei apropieri concrete de revista al cărei director era: „Cine ar putea descrie cum se cuvine orele de febră şi tulburare, zilele şi nopţile atâtor planuri, disputele pasionate în jurul întîielor rînduri tipărite? Cine va putea numi emoţia cu care am descoperit, pe rând, lumea fabuloasă a tipografiei?”, astăzi rămâne o apropiere spirituală, iar emoţia încă se simte în răspunsul la întrebarea: „Ce/cât datoraţi Echinox-ului şi echinoxismului?” pusă de Al. Cistelcan în revista Vatra: „Echinox-ul a însemnat momentul de viaţă cel mai intens, mai luminos, mai încrezător, într-o epocă cu destul de puţine lumini. Dacă un număr dintre tinerii de odinioară trecuţi prin «atelierul» cu acest nume, declară din când în când că mi-ar datora câte ceva, trebuie să spun limpede că şi eu le sunt infinit de îndatorat. Am învăţat, de fapt, unii de la alţii, la o şcoală a exigenţei lucide faţă de valori, care a fost şi una a prieteniei, nici ea oarbă şi deformată de interese meschine, pentru că ne-am cultivat împreună o anumită ţinută morală, o morală a scrisului şi a trecerii noastre cât mai demne prin lume. Tinerii de la Echinox m-au „obligat” să rămân atent tocmai la tinereţea literaturii, să fac exerciţii de supleţe intelectuală, să renunţ, treptat, la unele prejudecăţi, rigidităţi, îngustimi ale vederii spre lume şi scris, să mă menţin în fluxul viu al mişcării literaturii (…). Adică să întâmpin mereu literatura în curs de construcţie, ca şi cum aş avea vârsta promoţiilor studenţeşti succesive care au trecut prin redacţia revistei, cu o curiozitate niciodată obosită faţă de ceea ce se petrecea în scrisul de toate vârstele (…) Trăind atâta vreme în interiorul unui laborator cu vase comunicante, n-am simţit nici nevoia unor izolări de „substanţe”, crezând mai pasionantă şi mai promiţătoare reacţia, mişcarea coagulantă, sedimentele. Voi fi fost, în acest mediu, doar un fel de hârtie de turnesol…”.Şi reversul a funcţionat şi, poate, chiar mai fertil: Echinox-ul a fost cea mai bună hârtie de turnesol pentru a determina trăsăturile lui Ion Pop pentru că, susţine M. Iorgulescu, nu o manieră de a scrie literatură s-a deprins la Echinox, ci un stil de a fi în cultură".

/

Fotogluma zilei la IZVOARE CODRENE

Semnificaţii istorice pentru ziua de 26 noiembrie

1857 - S-a născut părintele lingvisticii moderne, elveţianul Ferdinand de Saussure (m. 22 februarie 1913)

1894 - S-a născut Norbert Wiener, matematician american (lucrări în domeniile teoriei probabilităţilor, teoriei cuantelor, teoriei relativităţii şi al electrotehnicii); este considerat fondatorul ciberneticii (m. 18 martie 1964)

1901 - S-a născut Mihail Drumeş, prozator şi dramaturg: "Scrisoarea de dragoste", "Invitaţie la vals", "Elevul Dima dintr-a şaptea" (m. 7 februarie 1982)

1917 - Primul Război Mondial: S-a încheiat, la Focşani, armistiţiul între România şi Puterile Centrale

1940 - În închisoarea Jilava au fost împuşcaţi de legionari 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie)

1941 - Preşedintele american Franklin D. Roosevelt stabileşte ca Ziua Recunoştiinţei să fie celebrată în fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie

1963 - A încetat din viaţă, în California, renumita soprană de coloratură Amelita Galli-Curci (n. 18 noiembrie 1882)

1968 - A murit scriitorul german Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887)

1970 - A încetat din viaţă Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), poet şi critic literar (n. 23 mai 1902)

2008 - O serie de atacuri şi explozii s-au produs în capitala economică a Indiei, Bombay. Atacatorii au deschis focul asupra unor hoteluri de lux (Taj şi Oberoi), într-o gară aglomerată din oraş, un spital, dar şi în restaurante de lux. Atacurile au provocat moartea şi rănirea a sute de persoane.