Doamne, eu nu vreau să aștept moartea!

Mă înspăimântă gândul unei vieți în care, la un moment dat, omul încetează să mai trăiască și începe doar să aștepte. Văd suflete în vârstă, de regula, care par ca trăiesc parcă în așteptarea morții in fiecare zi. Sunt ingrozit de acest gând.

Să-și privească anii cum trec, să-și numere zilele, să simtă cum lumea se îndepărtează și să rămână în picioare doar pentru că încă nu a venit sfârșitul.

Eu nu vreau să fiu viu în felul acesta.

Doamne, nu vreau!

Nu vreau ca moartea să-mi stea în fiecare dimineață la marginea patului, numărând împreună cu mine cât mai este. Nu vreau să trăiesc cu ochii întorși spre ultima ușă.

Vreau să uit de ea. Mă rog pentru asta!

Vreau să mă prindă viața cu sufletul și viața pline de oameni, de iubire, de lumină, de întâmplări, de lucruri neterminate. Vreau să mai am ceva de spus când se va face târziu. Să mai existe un drum pe care n-am apucat să merg, o îmbrățișare pe care n-am dat-o, un răsărit pe care nu l-am văzut.

Iar când va veni, într-o zi pe care n-o cunosc și pe care nu vreau s-o număr înainte de vreme, vreau să vină ca un vis care se termină fără să știu când am adormit.

Nu vreau să o aștept.

Vreau să mă găsească trăind.

Cu inima încă deschisă și

viața încă întâmplându-se.

Pentru că nu vreau să-mi fie frică de ziua în care voi muri.

Vreau să-mi fie frică de ziua în care voi uita cum se trăiește.

Și dacă într-o zi moartea va veni să mă caute, vreau să mă găsească atât de viu, încât să-i pară rău că a venit prea devreme. Iar eu să nu o simt.

Să fie ca o poveste minunată care continuă între ceea ce este și ceea ce va fi

O poveste de dragoste cu mult dor!

Alin Tișe

Ia-i, Doamne, şi dă-le drumul de sus!

Aproape imposibil de imaginat că, în vremuri grele, autorități, cei aleși, cei numiți… stau nedumeriți precum George Bush Jr când a fost anunțat că au fost loviți Gemenii. A stat minute și s-a uitat în gol, habar n-avea ce să facă. Așa și ai noștri. Nu-mi spuneți că fac strategii.

Să luăm blocul lovit în Galați. Atac de la ora 9 seara, drona izbește blocul la 1 noaptea, a fost „pe nepregătite”? Prin surprindere? Păi radarele? Scutul? Avioanele performante de j’de milioane de dolari? Vedem în paralel știre cu accident rutier în Sălaj cu trei transportoare Piranha ce s-au plesnit între ele cu 11 militari răniți. Și cu șoferii puși să sufle în fiolă. Ahaaa… Dar să nu focusăm doar pe o situație. Să luăm de exemplu PUZ-ul băimărean de pe strada Plaiului, unde se vrea complex rezidențial pe Dealul Crucii, mai lateral de mănăstire. Cu blocuri. Localnicii și riveranii spun că dealul e un șvaițer, e plin de mine vechi. Știm, în câteva am intrat. Blocuri pe galerii? Ce s-ar putea întâmpla?

Între timp, avem al doilea oficial care-și băga ceva, „aia”, în țară. A fost Ciolacu cu deficitul, acum un ministru al Culturii deja demisionat, care și-o vâra în interesul național. Păcat, părea un hun de treabă. Aflăm că nu e. Comediantul Bob Rădulescu spune că, înainte de plecare, ministrul l-a destituit pe managerul Operei din Cluj pe nedrept, omul e un profesionist. L-a gratulat pe ministru cu mesajul: „Ți-ai băgat… în interesul național nu pentru că ești ungur, ci pentru că ești mic, bă. Și nimic nu te va mai ajuta să crești vreodată. Ăsta ești, atâta ești”. Brrrr… feriți-vă de gura comediantului. Arde. Și apropo, ministrul cu pricina, la plecare, și-a semnat singur transferul la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor! Să fie clar, de la Stat la Stat mai încolo. Tot la cald. Și mai avem „de interes național”. Politrucienii ăștia mă­runți, care s-ar cam duce în vacanța parlamentară deja, c-au obosit, da nu pot că nu se hotărăsc liberalii să revină la guvernare să scoată castanele din foc. Președintele meditator însă și-a găsit chemarea: a inventat și el o acțiune, campanie, gen România Educată, dar onestă cică, însă contestată masiv de societatea civilă ca fiind scoasă din joben. Între timp, alt parlamentar român e condamnat definitiv cu muncă în folosul comunității. Conducere sub influența alcoolului. Acum știm și cum ne conduc țara. Hâc!

De la CSM aflăm că noua lege a salarizării „subminează poziția constituțională a puterii judecătorești”. Am înțeles. Bani. Imunitate. Și noi care credeam în bancuri și luasem de bună intenția guvernului de a lăsa un singur spor: Spor la treabă! Nu, serios, încă-ministrul Pâslaru zicea că taie 87 de sporuri din 151! Ați citit bine. Voi, cei care lucrați în economia reală, știți, aveți demult un singur spor, cel enunțat mai sus… Am lăsat la final marea gogomănie. Tot cu președintele cu un singur mandat. A semnat un contract de consultanță strategică și asistență cu SUA, de 565.000 de dolari lunar! În lumea reală, asta se numește taxă de protecție, cum se ia de la buticari și de la magazine, în Chinatown. Juma’ de milion de dolari pe lună ca să avem impresia că la o adică cineva cu vizibilă demență își va aminti de tine și va zice: „Oooo, daaaa… matematicianul meu preferat, trimiteți elicopterele și aduceți-l aici să-l protejăm! Mai avem vreo locuință socială disponibilă în Manhattan?” În planul doi, foarte îndepărtat, vicepremierul Tanczos Barna spune răspicat, fără să-l asculte nimeni, că Statul nu-și mai permite efectiv salarii la Stat peste cele de la privat…

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

Doamne, apără-ne! Ministrul Apărării, comandant de trotinetă!

În imaginile intrate în posesia http://xn--gndul-3qa.ro/ îl vedem pe Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu. Stăpânește fără emoții trotineta electrică și face slalom printre rafturi și alte obiecte de mobilier.

Ministrul Moșteanu se plimbă amuzat prin încăpere și dă câteva ture serioase prin fața colegilor care îl filmează.

Secvențele sunt filmate, cel mai probabil, în timpul campaniei prezidențiale, pentru primul tur din 2024. Cursele pe care Moșteanu le face pe trotineta electrică au loc în fostul sediul de campanie al Elenei Lasconi.

Pe atunci, Ionuț Moșteanu, ca și acum, era omul 2 în partid, după președinta USR, Elena Lasconi. Între timp, el a rămas omul 2 ca influență în USR și asta pentru că a pus umărul decisiv la debarcarea lui Lasconi și la înscăunarea președintelui Dominic Fritz.

Pentru loialitatea față de cauză și Nicușor Dan, hăbăucul ajuns în fruntea țării, l-a răsplătit, în cele din urmă, cu funcția de Ministru al Apărării...

Iată fața (și nu muianul, ca sa nu cădem în mahalagisme, cum ar merita individul) imposturii și habarnismului crunte instalate de coaliția cretinoid-sorosist-securistă, care s-a instalat la butoane în România prostită de politicieni timp de 35 de ani.

De unde-i scot păpușarii trădători pe acești strâmbi fără merite, rămâne un mister. Bine, nu și dacă întrebi la Paris, Bruxelles sau Berlin.

De unde-i scot? Bună întrebare. Răspunsul este că generații întregi de înlocuitori sunt pregătite din timp pentru oamenii politici dintr-o țară. Aceștia, vizibili acum, pot și fi și ei înlocuiți de alții, dacă cumva le trece prin cap să nu execute la literă programul stabilit.

Până la urmă se confirmă zicerile unor cunoscători : Soroș, nu e un om, e un sistem...

C.L.

Trei, Doamne, și toți trei... Neicușor Dan i-a făcut miniștri importanți pe trădători!

Fosta candidată prezidențială Elena Lasconi susține, în ultimul său interviu acordat lui Ionuț Cristache, teza că surprinzătoarea numire în guvern a Oanei Țoiu, a lui Ionuț Moșteanu și a lui Radu Miruță, la Externe, Apărare și Economie a fost de fapt răsplata dată pentru că în timpul campaniei ei au fost cei care au dat tonul trădării președintei de atunci a USR și a întoarcerii partidului către Nicușor Dan.

„E păcatul lor că au trădat. Fiecare face ce crede de cuviință în viață. Eu nu am să fac asta niciodată, dar faptul că îi pui în CSAT pe cei care au inventat și au predat trădarea, mie mi se pare că e o problemă, dar, nu-i așa? majoritatea contează.

Atunci cînd ai așteptări, dezamăgirea vine de la așteptări. Dar eu nu prea am avut așteptări, că eu îi știam, știam ce hram poartă colegii mei. I-am ținut aproape ca să dau semnalul de echipă, dar nu am avut încredere totală în nimeni. În afară de cățelușa mea și de soțul meu, eu nu am avut încredere”.

Întrebată dacă a simțit că Moșteanu o va trăda, Lasconi a răspuns afirmativ: „O, da, el are în sînge asta. Eu îl cunosc foarte bine și nu am de gînd să mai vorbesc despre el. Pentru mine e un subiect încheiat” a mai spus fosta candidată la președinția României.

(inpolitics)

Doamne, când ar fi să mă duci...

 

Doamne, când ar fi să mă duci

du-mă! dar, vreau să fac uz

de ,,ultima dorință”, atunci

rogu-Te, punem cu mine

o picătură de albastru - (din tricolor)

care să-mi fie rouă

și un strop de galben

să-mi fie brumă din toamna românismului

și te mai rog

un gram,

un gram de roșu din iubirea mea pentru pământ

pământul din care am fost făcut...

Și, tot aici, Doamne, te mai rog

lasă-mi foșnetul viselor

să-mi cânte Hora Unirii - să o dăruiesc

îngerilor

și sfinților și calului cu care am ajuns în Rai

calul meu care-și aștepta fuga, parcă, la ordin

eu, nu dau ordin... eu sunt simplu executant

un țăran care-și iubește locul, sămânța și

moșii și strămoșii spre care mă voi îndrepta

le-am promis neuitare

M-ai lăsat să sufăr! Pentru neuitare și nemurire!

Vrei să vezi cât pot suferi?

Nu te pune cu mine!

pentru toate astea sunt în stare să sufăr vreo cinci-șase secole

și-apoi ai să vezi

că și eu mă topesc...

VASILE BELE

Mulțumesc, Doamne

Zâmbind blând, astăzi mine,

Zici: - Școală-te, copile!

Să fii cu Mine multe zile,

Eu sunt în veci cu tine.

Tatăl nostru, Cel ceresc,

Doamne, mult iți mulțumesc

Că ne trezești de dimineață,

Cu iubirea Ta dându-ne viață.

Doamne, fă credința să reînvie,

Cu iubire păstorește-ne pe toți,

Pe rătăciți, scoate-i din robie...

Învie viii, ce-arată ca și morți...

Petru T. Grădinaru Vadurile

Medalion liric - Puiu RĂDUCAN

 

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

Iartă-mă, Doamne, pentru ceea ce am greșit!

Ajută-mă, Doamne, să mă îndrept!

Mulțumesc, Doamne, pentru ceea ce mi-ai dat!

Miluiește-mă, Doamne, pe mine păcătosul!

Alungă, Doamne, ura, boala și suferința!

Ajută-mi, Doamne copilul!

Adună-mi Doamne, mințile și potolește setea de păcat a lumii!

Strunește-mi, Doamne, gândurile din sufrageria viselor!

                                             ***

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Iubite Doamne, ai grijă de mine când merg cu iarna la frizer!

Lasă, Doamne, să intre-ntunecimea-n mine și să doarmă cât mai târziu!

Dă-mi, Doamne, o rână sălbatică să îmbătrânesc cum trebuie, să am mulți ani, dar să nu fiu bătrân!

Lasă, Doamne, umbra să se ține scai târându-se prin și peste orice!

                                                 ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Sunt sita prin care trece timpul, Doamne!

Mi-au înflorit deja ghioceii în priviri, Doamne!

Și sunt un candidat la sicriu, Doamne, acum când  soarele dă în pârg.

Îmi plânge cuiul în mâna răstignită, Doamne și stau

singur pe-un suspin tocmai când aflu prețul iertării.

                                            ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Nopțile îmi sunt la începuturi, Doamne și se frământă-n bulgări de lumină, iar pe coapsa ei albastră leopardă gândurile-mi se înghesuie.

Doamne, deocheat de zorii revărsați și-n ascultatul plânsetului, văd cerul rezemat de icoane bătrâne cum se proptește tăcut în spatele zării

                                                     ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

Doamne, stau ascuns după anotimpuri apuse și ascult urletul zăpezii stinse.

S-a trezit mai întâi trezirea, Doamne și se agăță de salcâmii goi, cei în care se cațără soarele-n dimineți incandescente, Doamne, iar eu privesc cum trec spre casă cirezile anilor în amurg peste timpul meu  mut.

                                                      ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

Umblă serile desculțe și despuiate-n bulevardul atârnat de marginea iluziei. Ce mă fac, Doamne, cu ele? Nu le mai stăpânesc.

Cu lacrimi atârnate de obraz, lungi ca dorul nopții, Doamne, mă agăț de frânghia ce coboară de pe ultima culoare a curcubeului spre cerul dorit.

                                                           ***

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

Lasă-mi, Doamne, gustul durerilor avute pe un peron cu aripi de zăpadă.

Mărite Doamne, strugurii au umplut viile și un vânt fără căpăstru îmi tulbură gândurile cerului.

Umblăm, Doamne, fiecare cu un cer în mână, dar ne îndepărtăm de cerul tău.

                                                   ***

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Pe cumpăna toamnelor, Doamne, luăm liniște cu porția și adormim pe pieptul gândului.

Mireasa omului de zăpadă, Doamne, trece peste umărul tău și-n  iarnă fierbinte frigul  se-ntoarce cu fața la gerul din perete blagoslovind iarna de sacralitate.

Trimite, Doamne, firele de gând, la sărbătoarea mugurilor de sărut a clipei care ne-nveselește!

                                                        ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

Lasă-mă, iubite Doamne, să adorm pe-un umăr înfrunzit pe patul rugăminții cu amprentele ei liniștite și nu-mi trage cerul pe față, Doamne, sub coasta iernii care mă arde.

Mai toarnă-mi pași pe iarbă blândă, Doamne, că tare-i nehrănită bruma bătrână!

Dimineața s-a îmbăiat, Doamne, amăgirea curge uniform și iscoade, la aceeași oră, dau lecții de zbor cîrtițelor somnambule.

                                                         ***

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Plâng norii și fac semne pe cer, iubite Doamne!

Cu privirea deplin înflorată, Doamne, privesc asaltul nopții prin trecute neamuri care au năvălit în torida liniștii și-ntimpul altui suflet.

                                                          ***

Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 Sunt pomul decojit de vremuri, Doamne și întind ștergarul pe coasta zilei, prin biblioteca de flori.

Cu o lacrimă ce stă-n calea dimineților deranjate de mersul stelelor, Doamne, aștept iubirea în veșminte noi, chiar dacă îmi deşir ghemul în limba vremii care mi-a mai rămas.

                                                                ***

 Mult iubite și stimate, Doamne!

 

 În fereastra verii, Doamne, la colțul casei se lasă seara lungă.

De dragul umbrei, Doamne, fac o piruetă în mijlocul altui păcat și ca o inimă înainte de somn las vorbe în amintirea mea.

Tristă-i  urma-n pasul meu, Doamne, când prin hărăziri divine nu este târziu să-mi fie cald, mai ales când îmi aleargă luna prin păr.

Raducan Puiu

18.08.2023

Cât ne mai rabzi, Doamne!

Mulți dintre (cei puțini) prieteni mă sfătuiesc să nu mai scriu, să nu mai iau atitudine față de cei care ne distrug țara. Ce să-mi facă, mă, le răspund, pot să-mi ia pensia, nenorociții? Cum să nu scriu dacă escrocii ne duc la dispariție, la moarte, îmi dau materie primă?

Aflăm cu toții cum marele colonel distins în „multisecularele” lupte de apărare a țării, cel care ne obliga să ne injectăm cu vaccinul ucigaș, are o „cocioabă” de căsoaie de vreo 800 mp – dar și o bunăciune de colegă de pat.

Pe mine, târfa de ANAF(a), mă amenință cu execuția pentru cifra cosmică de 186 lei (noi) care-i am de plată, dar pe domnul colonel cu tendințe spre armata (fără de oaste) de generali, nu-l întreabă de unde a avut atâta mărunțiș pentru micuțul domeniu.

Mai aflăm că ciudatului de primar al unui sector din București, abia ieșit din pușcărie, îi este pregătit drumul spre primăria pe care s-o conducă. Nu este lăsat pucăriașul nici să-și pupe nevasta, copiii, socrii, că este deturnat spre primărie.

Partidul biruitor trebuie să-și strângă rândurile.

La vremuri noi (care ni se promit), tot ei.

Lipsește Câțu cu bâlbâielile sale cronice și Arafat cu izoletele, sacii de plastic și injecțiile-i ucigașe.

Numai cu acești idioți, alăturați celorlalți, cei de la putere, pot să păstreze veniturile nesimțite.

Despre noi, știm, ne mint idioții scârboși de ne rup. La ăștia minciuna este rugăciune.

Unui medic care a avut concurență de admitere la facultate de 30 candidați pe-un loc și cu o vechime de 40 de ani în câmpul muncii, scârbele pe care i-am ales îi oferă cca 70 de lei pe zi pentru mâncare, casă, haine, medicamente, iar unui nesimțit de-al lor, scârbele odioase, cei care ne coboară-n hăul dispariției, le oferă un „micuț ciubuc” de vreo 10 milioane vechi, PE ZI.

Asta-i echitate la nenorociții care ne distrug! Să nu cumva să fi învățat carte și să fi muncit, că te rad orbeții.

Pentru o crimă petrecută în București, autoritățile s-au scremut și l-au găsit prin Olanda pe criminal. Au făcut totul să fie adus acasă, de, suntem țară europeană, pentru judecată. Hoții lor, stau bine, foarte bine și ne cheltuiesc banii prin țări calde, fără să fie aduși acasă pentru judecare, condamnare și confiscarea furturilor.

NU. De ăștia nu se ating, cum n-o fac nici pentru veniturile absurde cu care sunt plătiți oamenii lor.

Pentru blestematul popor, doar promisiuni. Numai să-i alegem că... vom trăi ca-n burta mamei.

De ce suntem așa de proști, Doamne?

De ce nu-i zdrobim ca pe niște gângănii toxice?

Mă duce mintea că am fi puși în fața unui război și că-n toiul luptei, în fruntea oastei, precum un Decebal, un Mircea, un Ștefan, un rege Carol I, ar fi un Ion Iliescu, un Adrian Năstase, un Geoană, un Ponta, un DraCnea, un Câțu, un Ciucă, un Ciolacu...

Ce ne-am face, Doamne, cu ăștia care ne-au distrus pe timp de pace, care au băgat dihonia-n români, sărăcia și foamea? Au nesimțiții ăștia care terorizează propriul popor puterea să conducă țara la necaz?

Au preluat o țară la cheie, fără datorii, dar au vândut și distrus totul.

Ne-au sărăcit și prin minciuni groaznice fac totul să-i alegem.

Au justiția lor, au poliția lor, au jandarmeria lor, nu mai putem face nimic. Nu-i alegem, ne gazează, ne măresc prețuri, biruri, cum niciodată n-am avut.

Pușcăriași notorii predau lecții de moralitate pe micul ecran și ne explică cum să îndurăm nenorocirile care ni le pun pe cap.

Au îndepărtat Cerul de noi, târfele odioase, ateii nenorociți.

Cât ne mai rabzi, Doamne, pentru că noi i-am ales!

Puiu Răducan

21062023 – B. Olănești

Adrian Păunescu – Doamne, ocroteşte-i pe Români!

 

Noi în cel dintâi război

am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Am dat viaţă şi soldaţi,
pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.

Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.

Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.

Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
şi lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.

Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
şi cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.

Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat ţară şi pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.

Astfel am intrat şi noi
în al doilea război,
haideţi, dom-ne Mareşal
în Moldova şi-n Ardeal.

Noi de dor de noi luptam
pentru ţară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.

Şi-am pierdut şi-am fost răpuşi
şi-am fost ocupaţi de ruşi,
aliaţii au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.

Şi-am murit de mii de ori
s-avem iarăşi Trei Culori,
şi-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.

Ţara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
de uitat nu vom uita
ţara noastră cum e ea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Cât o fi român – român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.

Ţine minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost şi cum va fi,
şi un jurământ te leagă,
ţara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.

Când vei fi şi tu bărbat,
să te simţi mereu soldat,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

 

Eveniment cultural deosebit, cu emoție și simțire, în Duminica Floriilor la Târgu Lăpuș!

 

În Duminica Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, la Biserica Ortodoxă „Înălțarea Domnului” din Tg. Lăpuș am prezentat cartea de poezii religioase „Te caut, Doamne, și te simt”, având-o ca autor pe doamna profesoară dr. Valeria Bilț.

Scriitorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu a făcut aprecierile cuvenite. La eveniment a participat un număr mare de credincioși și mai mulți oameni de cultură din țară și străinătate.

Cartea și poeziile nu sunt altceva decât o ofrandă adusă lui Dumnezeu în preajma celei mai mari sărbători a creștinătății.

Toate fondurile rezultate din urma vânzării vor fi folosite la continuarea lucrărilor de pictură ale bisericii.

                                                                                                           Florin STAN

 

 

Prin mijlocirea și bunăvoința părintelui protopop ortodox de Târgu Lăpuș, pr. dr. Florin Stan, în Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” a avut loc lansarea volumului „Te caut, Doamne, și te simt” semnat de prof. dr. Valeria Bilt.

Cartea de poezie religioasă este prefațată de părintele Florin Stan, Referințe critice de Romeo Ioan Rosiianu, coperta Florin Dochia, tehnoredactare Solticzki Adalbert.

Poetul Florin Dragomir i-a încântat pe cei prezenți cu pricesne.

Toate fondurile obținute din vânzarea acestei cărți vor fi folosiți pentru continuarea și finalizarea picturii interioare a sfântului lăcaș.

M-am bucurat să fiu însoțit la această manifestare de pictorița Coca Carmen Mihaela, de poeta Iuliana Pașca (venită de la Barcelona, viitorul ei soț venit din Milano), de poetul Ionescu Cioată venit din Achensee - Austria, alături de maramureșenii Alexandra Marcela Trif,  Gelu Dragoş  și Florin Dragomir. Doamne ajută și să fie într-un ceas bun!

                                                                                Ioan Romeo ROŞIIANU

Un dar de Sfintele Paști ne oferă dr. Valeria Bilț!

 

 Mi-amintesc cu nostalgie că în primii ani ai copilăriei bunica Iuliana avea o cărticică cu coperți de piele, de culoare neagră, cu însemnele Bisericii ortodoxe, în care erau multe rugăciuni, inclusiv ”Tatăl nostru” și ”Crezul”, colinde și seară de seară, înainte de culcare ne puneam pe genunchi și ne rugam împreună din această carte. Pentru mine, ea, această cărțulie reprezenta un univers cu totul aparte, aveam grijă de ea și mă uitam la pozele cu sfinții de acolo, eu având 3 – 4 anișori. Cartea stătea sub pernă sau în credenț, la loc de cinste alături de Biblie. Acest sentiment l-am avut când am pus pentru prima dată mâna pe cartea ”Te caut, Doamne, și te simt”, autor prof. dr. Valeria Bilț din Târgu Lăpuș, editura ”eCreator” Baia Mare, colecția ”Ecumenica”. O carte de dimensiuni mici dar atât de valoroasă prin poeziile cuprinse între coperțile ei, prin mesajul profund transmis de autoare. Mai este ceva care te impresionează în această perioadă când trebuie să fim mai buni, smeriți, mai umani, toate fondurile obținute din vânzarea acestei cărți vor fi folosite pentru realizarea picturii interioare la Biserica Ortodoxă ”Înălțarea Domnului” din orașul Tărgu Lăpuș.

Un Cuvânt înainte este semnat de către protopopul Lăpușului pr. dr. Florin Stan, care are cuvinte elogioase la adresa autoarei Valeri Bilț și consideră că: ”...aceste scurte și profunde poezii nu sunt altceva decât o pârgă de recunoștință pentru darurile cu care Bunul Dumnezeu a înzestrat-o pe autoare și o expresie a maturității culturale și religioase, motiv pentru care suntem bucuroși și mândri în același timp să fie parte a familiei și a comunității noastre, sperând că aceste câteva poezii creștine sunt doar începutul pentru alte creații și bijuterii literare cu tematică creștină viitoare”.

Cartea, în partea întâi, conține un număr de 10 poezii: ”Te caut, Doamne și te simt”, ”Boabă sunt sau strop al Viei Tale, Doamne...„, „Colindul meu, dosofteiesc”, ”Doamne, ferește de urma celui rău”, ”Intrarea în Ierusalim”, ”Azi, soarele nu se arată”, ”Joia mare”, ”Maica îndurerată”, ”Ție, Doamne!” și ”Mărturisire”. Partea a doua, cu titlul ”Poezia creștină românească. Câteva repere” face o scurtă radiografie a ce înseamnă poezia creștină românească începând cu corifeii Nicolaus Olahus, Petru Cercel, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Timotei Cipariu, continuând cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coșbuc, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Nichita Stănescu, Ștefan Augustin Doinaș, Traian Dorz, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, Letiția Lațcu, Dan Bodea și lista rămâne deschisă.

Repet, este o carte - Dar de la Dumnezeu - de Sfintele Paști 2021, în vremuri pandemice, pe care trebuie să o pui lângă inimă, să o citești cu drag de Creator și semeni, să te rogi din ea pe genunchi. Pe ultima coperă, editorul și poetul Ioan Romeo Roșiianu concluzionează: ”Cu fiască și firească dragoste înmulțită pentru cuvântul îndumnezeit în esența sa, cu aplecare de bijutier asupra versurilor investite cu imagini de spectaculoasă prospețime scrie Valeria Bilț în ceea ce putem numi o confesiune în care-și pune sufletul pe tavă și-n care dă propriilor emoții și trăiri dimensiuni planetare. Face asta cu siguranța celui conștient de faptul că spiritul nu este o simplă imagine, el este unda ce-i petrece gândurile și meditațiile asupra adâncului eu cosmic, astfel apărând imagini ce-o absorb și îi dau puterea creației într-o lume altfel improprie visului și poeziei. Ea crează pentru eternitate într-un prezent ce nu-și identifică menirea și conturează cu tușe sigure o lume închinată frumosului și emoției, o pledoarie pentru o viață cu daruri naturale în măsură să îndepărteze cele materiale care subjugă fiindul și care-l deturnează prin risipirea zilnică”.

Felicitări autoarei Valeria Bilț, editorului Ioan Romeo Roșiianu! Hristos a Înviat!

                                                                                       Gelu DRAGOȘ

Trei, Doamne, şi toţi trei!

                                         Vasile Dragomir, Vasile Morar, Gelu Dragoş

Avea şi dânsul trei feciori,

Şi i-au plecat toţi trei deodată

La tabără, sărmanul tată!

Ce griji pe dânsul, ce fiori,

Când se gândea că-i greu războiul,

N-ai timp să simţi că mori.

 

Şi luni trecut-au după luni -

Şi-a fost de veste lumea plină,

Că steagul turcului se-nchină;

Şi mândrii codrului păuni,

Românii-au isprăvit războiul,

Că s-au bătut nebuni.

 

Scria-n gazetă că s-a dat

Poruncă să se-ntoarcă-n ţară

Toţi cei plecaţi de astă-vară -

Şi rând pe rând veneau în sat

Şi ieri şi astăzi câte unul

Din cei care-au plecat.

 

Şi-ai lui întârziau! Plângând

De drag că are să-i revadă,

Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă

Cu ochii zarea măsurând,

Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme

Gemea, bătut d-un gând.

 

Nădejdea caldă-n el slăbea,

Pe cât creştea de rece gândul.

El a-ntrebat pe toţi d-a rândul,

Dar nimeni ştire nu-i ştia.

El pleacă-n urmă la cazarmă

Să afle ce dorea.

 

Căprarul vechi îi iese-n prag.

- "Ce-mi face Radu?î el întreabă,

De Radu-i este mai cu grabă,

Că Radu-i este cel mai drag.

- "E mort! El a căzut la Plevna

În cel dintâi şirag!

 

O, bietul om! De mult simţea

Că Radu-i dus de pe-astă lume,

Dar astăzi, când ştia anume,

El sta năuc şi nu credea.

Să-i moară Radu! Acest lucru

El nu-l înţelegea.

 

Blăstem pe tine, braţ duşman!

- "Dar George-al nostru cum o duce?

- "Sub glie, taică, şi sub cruce,

Lovit în piept d-un iatagan!

- "Dar bietul Mircea?î - "Mort şi Mircea

Prin văi pe la Smârdan.

 

El n-a mai zis nici un cuvânt;

Cu fruntea-n piept, ca o statuie,

Ca un Cristos bătut în cuie,

Ţinea privirile-n pământ,

Părea că vede dinainte-i

Trei morţi într-un mormânt.

 

Cu pasul slab, cu ochii beţi

El a plecat, gemând p-afară,

Şi-mpleticindu-se pe scară,

Chema pe nume pe băieţi,

Şi se proptea de slab, sărmanul,

Cu mâna de păreţi.

 

Nu se simţea de-i mort ori treaz,

N-avea puteri să se simţească;

El trebuia să s-odihnească -

Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz

S-a pus, înmormântând în palme-i

Slăbitul său obraz.

 

Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.

Era-n amiazi şi-n miez de vară

Şi soarele-a scăzut spre seară,

Şi-n urmă soarele-a apus,

Iar bietul om sta tot acolo

Ca mort, precum s-a pus.

 

Treceau bărbaţi, treceau femei,

Şi uruiau trăsuri pe stradă,

Soldaţi treceau făcând paradă, -

Şi-atunci, deştept, privi la ei

Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple:

"Trei, Doamne, şi toţi trei!

 

                                George COŞBUC