Mi-e dor de mine…

Mi-e dor de fruntea mea senină

De verdele din ochii mei, zâmbind,

Din anii când scăldată în lumină

Eu alergam. O soartă ! Să te prind !

Mi-s dorurile, râuri reci, învolburate

Ce peste lume, veşnic, duc cu ele,

Amare gânduri, curse peste noapte

Când singură sunt paznic peste stele !...

Mi-e gândul, lună, amăgită-nsingurată

Prin universul, cu calea lui lactee,

În nopti în care somnul, nu se mai arată

Şi-n ochi-mi verzi, se stinge o scânteie…

Mi-e dor de mine, cea din ani lumină

Nu cea de azi, cometă rătăcită în abis…

Încă mi-e dorul, DOR, chiar şi de tine,

Dar mai mult, de zâmbetul meu altruist !...

Silvia Gurau-18-01-2012