Un vechi proverb spune că „cine nu are bătrâni să şi-i cumpere”. Am început cu această vorbă înţeleaptă, deoarece ieri mama şi tata s-au bucurat că nu avem gaz în satul nostru, Lucăceşti.
Analizând mai atent vorbele părinţilor care nu sunt împotriva introducerii gazului metan, doar că pentru ei gazul reprezintă un fel de „balaur” cu multe capete, ca în diafilmele copilăriei mele: „O Doamne, dar mare lucru s-o întâmplat la Sighetu Marmaţiei! Bine măcar că la noi nu s-o băgat încă gaz şi dade nu l-or băga până oi muri io, batăr să mor de moarte bună. Că şi ăştia care o lucrat la ţevi la noi, când nu erau şefii, goleau sticle mari de bere şi tot glumeau şi să jucau, de mergea tată-to seara când se lăsau de lucru cu coşarca să culeagă sticlele goale de pe şanţ. Io n-am deloc încredere în aştia de amu cum lucră”! Încep după tragedia din Sighetu Marmaţiei să le dau dreptate întru totul. În fond doar o viaţă avem aici! Ce va fi dincolo şi unde vom merge doar Dumnezeu Tatăl ştie!
M-am gândit serios la vorbele dânsei, femeie la 80 de ani, care în al doilea război mondial fiind fetiţă de 12 ani, se ascundea cu vacile în tufe şi răchiţi peste Someş, la Sălsig, de „prietenii aliaţi”din Est care pe tot ce puteau pune mâna mâncau şi dădeau pe gât.
Aşa, cu ţeava de gaz introdusă în pământ ca şi cu banii noştri „îngropaţi” tot acolo, stau mai liniştit, pentru că nu sunt bani pentru continuarea lucrării şi racordarea la reţeaua de gaz metan din Mireşu Mare. Deci nu o să explodeze nimic la Lucăceşti în viitorul apropiat, doar vor crăpa în continuare casele semenilor mei, a mea, că-i mai veche, de cum se deschide sezonul balastierelor, aşa ca la peşte!
Vreau să vă fac o mărturisire sinceră, m-am ataşat cu toată fiinţa de locurile natale. Mi-e drag Lucăceştiul că aici am văzut pentru prima dată cerul şi stelele lui, mi-e drag Dăneştiul pentru că de acolo am avut primii mei prieteni la şcoală, mi-e drag Mireşu Mare pentru că acolo muncesc în a lumina generaţiile care vin după noi, mi-e drag Remeţiul, Tulghieşul, Iadăra - locuri unde am simţit fiorul dragostei şi cred că este de datoria mea să spun un lucru care este foarte important pentru viitorul apropiat al comunei noastre. Oamenii cu drept de vot trebuie să aleagă un primar care iubeşte la fel de dezinteresat această comună ca şi mine, comună care a rămas mult înapoi din 1990 încoace din punct de vedere economic şi implicit social, faţă de alte areale apropiate cum ar fi: Fărcaşa, Ulmeni, Satulung, Ardusat, Şomcuta Mare. Vinovaţi nu am să caut şi nici nu o să arăt cu degetul, iar în ultimul timp parcă s-a mişcat ceva şi în comuna noastră. Dumneavoastră trebuie să le vedeţi, că eu slavă Domnului le vad şi mă bucură. Repet şi subliniez, mirişenii, lucăcenii, iedăranii şi celelalte sate trebuie să voteze în frunte un om harnic,dăruit, credincios, energic, cult, corect, cuviincios, care să ştie accesa fonduri europene, să aibă o echipă tânără şi profesionistă lângă el, să iubească cartea şi oamenii de spirit, să ştie politică şi asemeni unui „Hopa-Mitică” să cadă tot în picioare, să atragă bani în comunitate de la investitori şi firme serioase. Lumea îşi doreşte condiţii apropiate de mediul urban şi ...avem drum asfaltat (încă înainte de 1990), telefonie performantă, internet (dar nu datorită primarilor dinainte şi Consiliului Local), dar ceea ce lipseşte cu adevărat în Mireşu Mare sunt locurile de muncă. Pentru a avea bunăstare în Mireşu Mare trebuie să aibă fiecare bunăstare la el acasă, iar aceasta vine când oamenii muncesc şi sunt plătiţi pentru munca depusă. Pentru asta trebuie să se zbată cei din Primărie, să le faciliteze acest drept fundamental, DREPTUL LA MUNCĂ! Restul e gargară!
Cine vrea Primăria Mireşu Mare să vină cu firma X sau Y şi să ofere 200-300 locuri de muncă în comună, aşa cum a făcut Ioan Stejeran la Fărcaşa sau Felician Ciceu la Dumbrăviţa! Asta este după mine prioritatea numărul 1 la Mireş, prioritate echivalentă cu DATORIE faţă de cetăţenii ei, prioritatea zero pe care dacă cineva va reuşi să o ducă la bun sfârşit, eu garantez 100% că va prelua din vară frâiele Primăriei Mireşu Mare.
Mai trebuie şi sprijinul consilierilor locali, consilieri locali pe care tot dumneavoastră trebuie să-i alegeţi cu grijă ca să fie oameni integri, cu frică de Dumnezeu, cu şcoală, oameni care să pună pe locul doi interesele personale sau de grup şi să-i intereseze în primul rând soarta atâtor de mulţi necăjiţi ori tineri care au plecat în străinătăţuri din lipsă de persective aici şi nu ...lemnele din pădure, că ele stau bine acolo dacă nu au fost încă tăiate.
A sosit vremea dragi mirişeni când nu mai putem ascunde mizeriile, abuzurile din anii 1948 – 1989 şi încă ceva timp mai apropiat nouă, sub covor. E un lucru păgubos. Ne-o demonstrează România zilnic! Dacă vreţi să trăiţi ca fărcăşenii, ascultaţi-mi sfaturile!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu