Gânduri semănate

Faptele sunt gânduri semănate fie în clipe de tihnă, fie în clipe de răscruce. Momentele în care răsar nu ne aparţin oricât de mult am încerca să ne credem responsabili pentru aceasta. Ele răsar, pur şi simplu, tocmai atunci când trebuie. De noi depinde în cea mai mare parte doar realizarea lor, iar la bază stă dorinţa noastră. Necesitatea fără dorinţă nu „face două parale”! Fiindcă dorinţa este cea care se poate înălţa la „izvorul împlinirilor”. Iar dorinţa vine din suflet, adică din „suflarea divină”, deci, „nimic fără Dumnezeu!”.

De obicei faptele ne definesc caracterul. Se pare că preotul-scriitor Radu Botiş a semănat gânduri în momente de tihnă şi au răsărit cele trei reviste: „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor”. Titluri semnificative, spre luare-aminte, atâta timp cât este vorba despre gânduri binecuvântate.

Pornind de la bucuria pe care mi-a făcut-o preotul-scriitor Radu Botiş cu doar câteva zile în urmă, prin publicarea unui articol drag în revista „Slova creştină”, am găsit de cuviinţă că pot să-i mulţumesc printr-o „slovă creştină”. M-a impresionat nu numai râvna cu care domnia sa a lucrat, dar şi priceperea pe care şi-a pus-o în slujba lucrului început, spre mulţumirea aproapelui. Colaborarea noastră virtuală durează de câţiva ani, momentul de început în ceea ce mă priveşte a fost neplanificat, însă, după convingerea mea: „nimic pe lume nu este întâmplător”. Pe măsură ce au trecut anii, bucuriile au fost multe, iar revistele „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor” – înfiinţate şi ctitorite de preotul-scriitor Radu Botiş au fost din ce în ce mai bogate în conţinut.

De-a lungul anilor, în paginile celor trei reviste au semnat scriitori tineri sau mai puţini tineri, dintre care spicuim nume şi câteva titluri: Cezarina Adamescu (Acoperiş pentru Rugă), Adrian Botez (Misiune sacră împlinită „Peste veac”), Ionuţ Caragea (Patria la care mă întorc), Al. Florin Ţene (Bilanţul unei veri fierbinţi), Elena Trifan (Târgul de Sf. Ilie, Bucureşti), Nicolae Nicoară Horia (Stă mama la geam), Liviu Florian Jianu (O nouă provocare), Constantin Mândruţă (Nici nu mai strig), Ligyia Diaconescu (Interviu cu Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea), Florica Gh. Ceapoiu (Pe ţărmuri de lumină), Ioana Stuparu (Sub steaua câinelui – de Victoria Milescu), Angela Baciu (Eveniment Cultural la Constanţa), Ioan Miclău (Din experienţa vieţii), Cornel C. Costea (Mama), Dumitru Buhai (Misterul vieţii), Georgeta Muscă-Oană (Poeme sculptate în verde), Andreia Roxana Botiş (Plaiuri Codreneşti), Adrian Munteanu (Mă despart senin),  Vera Crăciun (Poezii pentru Sfintele Paşti), Cristian Bodnărescu (Ioan şi Lumina cea Nouă), Geo Călugăru (Cronică la cartea „Sfeşnic târziu”, de Ioana Stuparu), Radu Botiş (Lumina Cărţii Sfinte), Cătălin Varga (Sonet iubirii din potir), Eugen Dorcescu (O, maică...), Elena Buică (Octavian Curpaş – o nouă carte), N. N. Negulescu (Poeme întru eternitate), Dan Sandu (Am văzut Lumina), Liliana Petcu (Poeme), Maria Miron (Clipe în vuietul anilor), Petru Dinvale (Poezia dorului de străbuni), Valentin Marica (Din poeziile Zoreniului), Petru Popescu (Dialog literar), Ovidiu Creangă (Poveşti basarabene), Vasile Bele (Mănăstirea Rohiţa), Pr. Ion Turnea (Milostenia), Vasile Morar (Andreia Botiş şi „Doina lui Lucaciu”), Mircea Dorin Istrate (Poezia Dacilor liberi), Valentina Becart (Pleacă cocorii (de Vasile Popovici), Stelian Platon (Poeme), Gelu Dragoş (Manifestări literare şi Festival folcloric la Mireşu Mare), Viorel Martin (Mircea Micu omagiat la Biblioteca Metropolitană, Bucureşti), Gavriil Stiharul (Psalmi din Biblia Vieţii), Cristian Laurenţiu (Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt, ziua în care a luat fiinţă prima comunitate creştină), Octavian Lupu (Paris – Farmecul Grădinii Tuileries şi rafinamentul Palatului Luvru), Ioan Raţiu (Psalmi), Dora Alina Romanescu (Comunicat de presă), Traian Rus (Poveste cu Dumnezeu), Constantin Mihaela Alexandru (Cine sunt eu?) şi mulţi alţii.   

„Lumina” ce înconjoară scrierile publicate în cele trei reviste: „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor” este purtată de gândurile curate ale autorilor, de respectul faţă de semeni şi de tot ce-i înconjoară, iar mai presus de toate, de iubirea ce i-o păstrăm lui Dumnezeu. Fiindcă oricât de multe laude i-am aduce Tatălui-Ceresc, - Creatorul şi menţinătorul echilibrului în tot şi în toate, -  niciodată nu va fi de ajuns.

Preotul Radu Botiş, pe lângă faptul că a fost ales (chemat), să-l slujească pe Dumnezeu chiar în  casa Lui (Sfânta Biserică), a mai fost înzestrat cu harul scrisului şi, totodată a mai fost înzestrat cu iscusinţa de a aduna în jurul lui oameni cu acelaşi har. Astfel, prin „slovă creştină”, într-un  „glas comun”, vor rămâne spre moştenire „copiilor creştini”, numeroase file din istoria neamului şi a  literaturii române.

                                                          

                                                                       IOANA STUPARU

                                                                       19 septembrie 2012, Bucureşti