"Azi mi-am concediat asistentul (secretarul). De ce am
făcut-o? ....
Era ziua mea. Împlineam 47 de ani şi, să zicem, nu mă
simţeam chiar aşa de bine. ...
În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să
beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: "La mulţi ani,
iubito!"... Dar nu mi-a zis nici măcar „Bună ziua”... (Ce dobitoc mi-am
zis).
Apoi m-am gândit sinceră: "Na, ăsta-i bărbatul pe
care-l merit..." Mă gândeam: "Copiii sigur îşi vor aminti", dar
când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Aşa că, am ieşit din
vilă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în
biroul meu şi asistentul personal mi-a zis: "Bună ziua, şefa. La mulţi ani
fericiţi!"
În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte...
Am lucrat până pe la ora trei, când asistentul meu a intrat
la mine în birou spunându-mi: "Ştii, şefa, e o zi superbă afară, şi cum e
ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună... doar tu şi eu..." Am
acceptat şi am mers într-un loc destul de intim, la un restaurant de patru
stele. Ne-am simţit foarte bine, am comunicat, am bârfit, am râs, ne-am amuzat
copios şi când să ne întoarcem, propuse: "Cum ne-am simţit atât de bine
azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să
bem ceva" "Bine!", am zis... şi am mers la el acasă. În timp ce
serveam un Martini cu gheaţă, îmi spuse: "Dacă nu te deranjează, o să merg
până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod..."
"Bine, cum doreşti", i-am spus.
După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort
imens, cu 47 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi
colegii de la birou, cântându-mi: "Mulţi ani trăiască... mulţi ani
trăiască..."
Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fara chiloţei, întinsă
pe canapeaua din sufrageria lui, aşteptându-l pe dobitocul ăsta!
Ş-atunci l-am concediat. Aşa ceva nu se face!!!.
G.D.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu