În noaptea de 13 martie 1781, pe când căuta stele duble,
nebuloase şi galaxii, William Herschel a găsit un nou astru. Privită la puteri
mari steaua apărea ca un disc, nu ca un punct. Herschel era convins că a
descoperit o cometă, despre care ştia că uneori au aspect de disc planetar.
După câteva seri, a privit din nou spre noul obiect ceresc şi a observat că s-a
mişcat printre stelele fixe. În vara lui 1781, s-a calculat orbita obiectului
şi s-a ajuns la concluzia că ar putea fi o planeta ce se roteste în jurul
Soarelui la o distanţa de 3 miliarde de km. Initial, astronomul englez a
botezat astrul "Georgium Sidus", numele regelui Angliei de atunci,
George al III-lea. ”Botezul” i-a nemultumit pe ceilalti astronomi europeni,
dar, chiar si in aceste conditii, planeta a fost numita in Anglia la fel pana
in 1850. Apoi, astronomul Johann Ebert Bode a venit cu ideea ca planeta sa
primeasca numele tatalui lui Saturn, fiind urmatoarea planeta ca departe dupa
aceasta. Astfel planea a primit numele sub care este cunoascuta azi. Uranus, o
planeta gazoasa de patru ori mai mare ca Terra, se afla la o distanta medie de
2,8 miliarde de km departare de Soare. O rotatie completa in jurul Soarelui se
face in 84 de ani pamanteni, dar se invarte in jurul axei proprii odata la
17,24 ore. Un fapt interesant este ca axa de rotatie a planetei este inclinata
cu 98 de grade. Practic Uranus se rostogoleste pe orbita din cauza ca planeta
s-a ciocnit cu un corp mare, care l-a răsturnat.
Iuliu Ionuţ DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu