sâmbătă, 29 martie 2014

POESIS - VALENTINA PELESKEI

La început

La început e bine?
Petreci zenitul
Iubești răsăritul
Apusul e rău?

La început e iubire?
Zâmbești frenetic
Șoptești eretic
Ura e rea?

La început e dragoste?
Imagini ale noastre
Jocuri terestre
Noi, există?

La început e plăcere?
Trupuri calde și coapte
Trăiri de noapte
Amăgirea e rea?

La început e nimic?
Nici compromis
Nici urme de abis
Totul e rău?

La început e totul!
Mai apoi rămânem singuri și goi!


 Nu - Da - Nu știu

Nu mă certa pentru priviri de nedescris,
Nu mă atinge cu ale lumii pleoape,
Nu căuta comori în Paradis,
Nu pune întrebări ce râd de moarte.

Da, omenirea a învățat să lupte,
Da, noi am pus deoparte zidul rece,
Da, unui Soare ce-a apus fierbinte,
Da, pentru o iubire ce n-a învățat să plece.

Nu știu ce tâmple mai acceptă ziua,
Nu știu ce taine croșetează al tău suflet,
Nu știu de ce iubirea atinge nebunia,
Nu știu și prea mult cuget.

Nebunul surâs

Doare carnea
De pe trupul păcătos
Doare făptura-ntreagă,

Doare atingerea
Unui sărut stâncos
Doare imaginea noastră,

Doare nebunul surâs
De pe faţa pală
Doare nervos,

Doare metaforic
Dragostea ta
Doare iluzoric,

Doare încheietura
Buzelor tale
Doare şi gura,

Doare neputinţa
De a ne ţine în braţe
Doare absenţa,

Doare căldura
Din inimi, istovitoare
Doare – dispare.


Ştiu

Ştiu că mi-aş dori să zâmbesc şi să îţi sărut buzele cu gândurile mele
Ştiu că te-aş iubi nesfârşit spre acelaşi orizont vertical - potrivnic
Ştiu că m-aş naşte a doua oară, doar ca să fie timpul nostru
Ştiu că aş putea să te înţeleg dincolo de fiecare cuvânt
Ştiu că vocea ta mi-ar fi suflu peste viaţă
Ştiu că mi-ar plăcea
Ştiu că ...
Ştiu!


Fără titlu

Un gând curgea
Spre nicăieri
Un gol se răsucea
Spre suflet
Aţintit.

O dulce poezie
Se plimba
Cu aer de poveste.
O fragedă privire
Spunea
Iubirii terestre
Un război,
O pace

O, noi!


Alungă-mă

Ia-mă în brațe,
Ceartă tristețea,
Sărută viața,
Și lasă amorul de suflet să se agațe!
Șoptește-mi cald,
Sărat de dulce,
Că orice sentiment călcat
…se duce!
Urăște-mă și du-te!
Reneagă tot cuvântul
Șoptit… în taină
Adie vântul!
Găsește-mă în noapte,
Iubește-mă în zi,
Alungă-mă din carte,
Hai să fugim!


Inedită

Profeţie într-un noman de vise
Artişti în mizeria unei lumi.
Visători pierduţi în picturi ciudate
Şi schiţe.

Şindrile desprinse din idile de coşmar
Pereţi plini de căldură dar amăgitor
De murdari.
O oază de culoare într-un hambar.

Chipuri larg intinse şi cuvinte.
Detalii inutile
Popas al vieţii în plină dimineaţă
Ne descreţeşte frunţile doar tinereţea!

Sertarul meu

Deschid sertarul cu iubiri
Trecut,
Aleg dosarul fără adăugiri
Şi de demult
Citesc rând după rând
Şi-ascult apoi tăcerea
Nu-mi spune mai nimic
Decât, să am răbdare
Să las sertarul plin
Cu acele vechi dosare
Să las foile scrise –
Imagini proiectate –
Ai să găseşti doar vise!
Şi ziduri prea înalte!
Pe al sufletului cer
Răsare o stea,
Aceeaşi dulce nebunie
Ce m-a învăţat să sper
Acum îmi duce pasul
Spre tine!
Cu bine…
Searbada steluţa din sertar
E el aici, nu-mi trebuieşti
Dispari!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu