POESIS - VALENTINA PELESKEI

La început

La început e bine?

Petreci zenitul

Iubești răsăritul

Apusul e rău?

La început e iubire?

Zâmbești frenetic

Șoptești eretic

Ura e rea?

La început e dragoste?

Imagini ale noastre

Jocuri terestre

Noi, există?

La început e plăcere?

Trupuri calde și coapte

Trăiri de noapte

Amăgirea e rea?

La început e nimic?

Nici compromis

Nici urme de abis

Totul e rău?

La început e totul!

Mai apoi rămânem singuri și goi!

 Nu - Da - Nu știu

Nu mă certa pentru priviri de nedescris,

Nu mă atinge cu ale lumii pleoape,

Nu căuta comori în Paradis,

Nu pune întrebări ce râd de moarte.

Da, omenirea a învățat să lupte,

Da, noi am pus deoparte zidul rece,

Da, unui Soare ce-a apus fierbinte,

Da, pentru o iubire ce n-a învățat să plece.

Nu știu ce tâmple mai acceptă ziua,

Nu știu ce taine croșetează al tău suflet,

Nu știu de ce iubirea atinge nebunia,

Nu știu și prea mult cuget.

Nebunul surâs

Doare carnea

De pe trupul păcătos

Doare făptura-ntreagă,

Doare atingerea

Unui sărut stâncos

Doare imaginea noastră,

Doare nebunul surâs

De pe faţa pală

Doare nervos,

Doare metaforic

Dragostea ta

Doare iluzoric,

Doare încheietura

Buzelor tale

Doare şi gura,

Doare neputinţa

De a ne ţine în braţe

Doare absenţa,

Doare căldura

Din inimi, istovitoare

Doare – dispare.

Ştiu

Ştiu că mi-aş dori să zâmbesc şi să îţi sărut buzele cu gândurile mele

Ştiu că te-aş iubi nesfârşit spre acelaşi orizont vertical - potrivnic

Ştiu că m-aş naşte a doua oară, doar ca să fie timpul nostru

Ştiu că aş putea să te înţeleg dincolo de fiecare cuvânt

Ştiu că vocea ta mi-ar fi suflu peste viaţă

Ştiu că mi-ar plăcea

Ştiu că ...

Ştiu!

Fără titlu

Un gând curgea

Spre nicăieri

Un gol se răsucea

Spre suflet

Aţintit.

O dulce poezie

Se plimba

Cu aer de poveste.

O fragedă privire

Spunea

Iubirii terestre

Un război,

O pace

O, noi!

Alungă-mă

Ia-mă în brațe,

Ceartă tristețea,

Sărută viața,

Și lasă amorul de suflet să se agațe!

Șoptește-mi cald,

Sărat de dulce,

Că orice sentiment călcat

…se duce!

Urăște-mă și du-te!

Reneagă tot cuvântul

Șoptit… în taină

Adie vântul!

Găsește-mă în noapte,

Iubește-mă în zi,

Alungă-mă din carte,

Hai să fugim!

Inedită

Profeţie într-un noman de vise

Artişti în mizeria unei lumi.

Visători pierduţi în picturi ciudate

Şi schiţe.

Şindrile desprinse din idile de coşmar

Pereţi plini de căldură dar amăgitor

De murdari.

O oază de culoare într-un hambar.

Chipuri larg intinse şi cuvinte.

Detalii inutile

Popas al vieţii în plină dimineaţă

Ne descreţeşte frunţile doar tinereţea!

Sertarul meu

Deschid sertarul cu iubiri

Trecut,

Aleg dosarul fără adăugiri

Şi de demult

Citesc rând după rând

Şi-ascult apoi tăcerea

Nu-mi spune mai nimic

Decât, să am răbdare

Să las sertarul plin

Cu acele vechi dosare

Să las foile scrise –

Imagini proiectate –

Ai să găseşti doar vise!

Şi ziduri prea înalte!

Pe al sufletului cer

Răsare o stea,

Aceeaşi dulce nebunie

Ce m-a învăţat să sper

Acum îmi duce pasul

Spre tine!

Cu bine…

Searbada steluţa din sertar

E el aici, nu-mi trebuieşti

Dispari!