Pe tărâm literar,
debutează în 2004 cu volumul de poezie „Spinii de trandafir”, în 2007 îşi
adaugă în CV-ul propriu încă un volum „De ce ne-ai făcut sărutul urii?” iar
spre sfârşitul anului trecut, tipăreşte volumul de poeme intitulat „Martorii
clipelor binecuvântate”, toate cele trei cărţi editate la „Napoca Star” din
Cluj Napoca.
Vă supunem atenţiei dumneavoastre aceste două poeme de
dragoste, semnate de către tânărul Gheorghe Vasile Pop:
Ninge în sufletul meu
Ninge cu cât te îndepărtezi mai mult
şi tot ninge
cu cât eşti mai aproape.
Fulgii încropesc
tăceri îndurerate
în zâmbetu-ţi alb,
ninge şi tu treci prin umbre
fără oprire.
Zăpada de ani apare
pe la tâmple
aşa cum mergi
parcă îmi ninge-n priviri
şi era atâta alb de la o vreme
în ochii noştri.
Cu cât ne îndepărtăm tot mai mult
fulgii ne luau în zbor
albind sufletul meu –
fără speranţă.
Ultimul avertisment
Când te rostogolesc în piept
ca pe-o piatră de hotar
prăbuşesc visele, flăcările
şi fumul
celor două pustiuri
nicăieri nu te simt...
nu poţi rămâne veşnic aici
lumină sau întuneric
oricât ai fi de uşoară –
te cheamă glasuri străine,
dincolo
nu te împotrivi să rămâi
între deşert şi hotar
sunt drumuri rătăcite
în negura clipelor
să nu încerci să umbli în gol
până dincolo
de măsura voinţei
doar o mică ezitare
şi vei rămâne singură-n beznă.
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu