Elevii săraci rămân în urma celor mai înstăriţi, iar accesul
lor la învăţământul secundar superior şi post-secundar este limitat, în timp ce
rata abandonului şcolar este de 1,5 ori mai mare în rural decât în urban,
potrivit MEN, care vrea să reducă la 11,3%, în 2020, părăsirea timpurie a
şcolii.
Obiectivul de a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii,
care era de 17,3% în 2013, este menţionat într-o strategie al cărei proiect a
fost făcut public, în această săptămână, de Ministerul Educaţiei Naţionale.
În proiect, părăsirea timpurie a şcolii (PTS) este definită
în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care
au finalizat cel puţin nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a VIII-a)
şi care nu mai urmează nici o altă formă de şcolarizare sau formare
profesională.
În ultimii zece ani, rata de PTS a înregistrat mai întâi o
scădere constantă, însă criza economică a anulat ulterior progresul, aducând
acest indicator, anul trecut, departe de ţinta europeană de 10%. Doar în patru
ţări din UE, respectiv în Italia, Portugalia, Spania şi Malta, rata de PTS este
mai mare.
În România, părăsirea timpurie a şcolii predomină mai ales
în rândul anumitor grupuri aflate în situaţie de risc, în special tineri din
comunităţile rurale.
Realizatorii proiectului de strategie subliniază totodată că
părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante.
"PTS este un factor major care contribuie la excluziunea socială
ulterioară în viaţă. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi
riscului asociat şomajului sau al celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc
un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează
că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană
care a părăsit timpuriu şcoala. Iar această problemă generează o serie de
costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri
economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai
ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi
plata prestaţiilor sociale", se arată în proiect.
În opinia realizatorilor strategiei, ratele de abandon
şcolar explică doar parţial fenomenul PTS, dar oferă o imagine alarmantă: în
cifre reale, aproximativ 12.000 de elevi din învăţământul primar şi peste
28.000 din învăţământul secundar inferior părăsesc sistemul în fiecare an.
"De fapt, dacă analizăm o singură grupă de vârstă, numai 84% dintre elevii
înscrişi în clasa întâi în 2004 se mai află în şcoală la finalul clasei a
opta", se mai menţionează în proiect.
Conform recomandărilor Consiliului European, o strategie
completă pentru reducerea PTS ar trebui să combine măsuri de prevenire,
intervenţie şi compensare şi să se concentreze mai ales pe intervenţii la
nivelul şcolilor şi al elevilor.
"Măsurile de prevenire sunt menite să reducă riscul de
părăsire timpurie a şcolii înainte de debutul problemei, prin asigurarea unei
baze solide timpurii copiilor, în vederea dezvoltării potenţialului şi
înlesnirii procesului de integreze în mediul şcolar. Măsurile de intervenţie au
rolul de a prveni şi/sau corecta fenomenul părăsirii timpurii a şcolii prin
îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale la nivelul
instituţiilor de învăţământ, prin reacţionarea la semnele de avertizare
timpurie şi prin furnizarea de sprijin specific elevilor sau grupurilor aflate
în situaţie de risc de PTS. Măsurile de compensare sunt menite să îi sprijine
pe cei care au părăsit şcoala timpuriu pentru a reveni în educaţie, oferind
rute de reinserţie în învăţământ şi formarea profesională şi de dobândire a
calificărilor", mai spun realizatorii proiectului de strategie. Conform
aceluiaşi document, strategia propusă are în vedere, în principal, grupurile
care sunt supuse celui mai mare risc de a părăsi timpuriu şcoala. Astfel,
grupurile ţintite de strategie includ copii şi tineri cu vârste între 11-17
ani, cei din familii cu statut socio-economic de nivel scăzut, copii şi tineri
din zonele rurale, romi şi alte grupuri marginalizate sau subreprezentate.
"Orice strategie care eşuează în prioritizarea
sprijinului pentru aceste grupuri riscă să compromită obiectivul de a reduce
PTS în Romania. Cu toate acestea, strategia îşi propune să sprijine
intervenţiile care se adresează nu doar grupurilor ţintă principale. Cei ce pot
face acest lucru sunt acei profesionişti şi actori interesaţi care vor asigura
implementarea corespunzătoare a strategiei şi, mai important, sustenabilitatea
rezultatelor în viitor. Împreună, ei sunt parteneri care asigură succesul
Strategiei şi al tuturor copiilor din România. La nivel central şi regional,
membrii acestui grup includ profesionişti ai MEN, inspectori şcolari şi
furnizori de pre-servicii, cum ar fi profesorii universitari. La nivel local,
acest grup include cadre didactice şi educatori-puericultori, directori de
şcoală, consilieri şi mediatori, părinţi, asistenţi sociali, instructori şi
tutori din cadrul companiilor, ONG-uri şi membrii comunităţilor", se
precizează în acelaşi proiect.
Practic, strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a
şcolii propune patru piloni şi şase programe reprezentative, compuse din măsuri
de prevenire, intervenţie şi compensare. "Pilonii şi programele
reprezentative propuse vor încerca să reducă rata PTS de la 17,3% în 2013 la
11,3% în 2020. Vor încerca, de asemenea, să asigure accesul câtor mai mulţi
elevi dincolo de finalizarea învăţământului secundar inferior, ajungând cel
puţin la finalizarea învăţământului obligatoriu", se mai arată în
document.
Prin urmare, spun realizatorii strategiei, aceasta îşi
propune "să asigure accesul fiecărui copil la o formă de învăţământ sau
formare profesională, cel puţin până la vârsta de 16 ani şi absolvirea clasei a
X-a". Preluare http://www.descopera.ro/dnews/13668015-ce-se-intampla-in-scolile-din-romania-fenomene-ingrijoratoare-afecteaza-destinul-ulterior-al-copiilor
Elvira GHEORGHIŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu