Prin anii 1950, ziarele, adică „Scînteia”, începeau a scrie
despre „masele plastice”, adică un mare înlocuitor al metalelor, un material
uşor de transportat, uşor de prelucrat, un mare înlocuitor în toate pe care noi
le ştiam pînă atunci.
Calculul economic, adică cît petrol se consumă ca să facem
materialele plastice, nu a spus nimeni, si că petrolul nostru se va duce pe
astfel de chestii. Nu se cunoştea că aceste plasticuri, nu se prea pot
distruge, au adus mizerie, aceste plastice in toată lumea sub formă de peturi,
de pungi, de caserole şi altele.
Incă pe atunci, literatura SF ne „aproviziona” cu roboţi,
umanoizi in care aceste materiale plastice vor inlocui metalele şi astfel vor
avea o greutate mai mică. Deci şi noi prin „robot” înţelegeam doar roboţii
umanoizi, care vor inlocui omul în muncile mai grele. Nouă ne aduceau gînduri
negre, aceşti roboti care ne vor inlocui si unde om lucra, s-au ce ne aşteaptă
în viitor, dar pe atunci tehnica nu era ceva de speriat, calculatoarele abia
ştiau să joace şah, atunci nici nu întelegeam ce inseamnă de fapt „tehnica” şi
nici nu intuiam macar că va veni vremea ca să impărţim pămîntul cu... tehnica.
Un mic calcul ne arată că dacă fiecare judeţ are 15000 de
masini particulare, in România am putea aproxima că detinem 600000 de mii de
masini particulare. Dacă punem că firmele şi Statul au jumătate din acestea,
avem un milion de masini, cu care împărţim aerul.
Tot acestor maşini le facem locuri de parcare. Practic
impărţim şi Ţara si aerul cu tehnica. Tehnica evoluează, va produce şi mai
mult, natalitatea scade, incă nu din cauză că se asfixiază...dar v-a veni şi
acest timp. Atunci vom vedea că nu se pune problema inlocuirii omului la muncă
ci distrugerea lui prin noxe !!!!
Toma G.
Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu