POESIS – IOAN DRAGOŞ

vara indiană

„în paisprezece octombrie de sfânta paraschiva

doamna şi domnul albu

au stat la umbră în curtea interioară

a blocului de pe strada dragoş vodă

ca în mijlocul verii

înfloresc în toamnă merii

şi ne arată că nu e târziu să visăm

scrie ioana pe muchie de cuţit

de ce dimineaţa eşti altul decât seara

te întrebi

de ce seara vorbeşti altfel decât la prânz

de ce în şedinţe dai afirmativ din cap

iar în pumnii strânşi sugrumi ceva

cât de departe să-mi duc inima

să nu se atingă de tine

cântă holograf la radio

ziua este într-un unghi vesel

prin coridorul lung şi îngust

există o explicaţie foarte simplă a lui simion

pentru fiecare fir de păr albit

 şi se poate rezuma

în a privi firele de iarbă

rămase în colţul gurii

câinelui îmbătrânit în lanţ

înţelegi  în mai multe limbi

interdicţia de a te apleca peste fereastră

muncind odihneşti visele

 după ultima înghiţitură

aşezi banii pe masă

aşa se procedează dacă eşti iniţiat

în arta fină a vieţii”

recurs când buciumul sună cu jale

„am făcut bine şi rău am făcut

am mers mai departe/ am căutat

lucruri uitate în viitor

am găsit praful şi pulberea

în linii foarte mari la pagina osutătreizeci

la lucru creatorule animatorule organizatorule

programul este simplu

un proiect edilitar un deviz estimativ

un plan pentru a lansa şi populariza iniţiativă

desenele şi devizele vor fi realizate de persoane competente

oamenii au nevoie de cifre

atât cât e nevoie pentru a le dovedi

că e vorba de o afacere

în tine se ascund

cei cărora le-ai arătat drumul

lumea s-a săturat de lume

am alergat după tine să văd cum treci tu

pe sub salcâmi când buciumul sună a jale

cum spune scheianu

şi din palmele mele liniile vieţii şi morţii

am ieşit înafară

mă strecor cu grijă printre întâmplările vieţii mele

am făcut bine şi rău am făcut

pe sub salcâmi când buciumul sună a jale

am ieşit înafară apreciind acţiunea

pe cale de excepţie ca tardiv introdusă

fapt ce lipseşte de eficienţă

toate capetele de cerere

nopţile vin la timp ca nişte rate de achitat

în tine se ascund cei cărora le-ai arătat drumul”

degetul bărbatului printre bunătăţile toamnei

„palmele fricoase îşi schimbă culoarea

în preajma ta

îndelung mângâiat este trupul tău

cu gândul şi cu fapta

vine ziua de mâine şi se uită

în sufletul tău

ca într-o cămară plină de bunătăţile toamnei

petrecerea strecurată discret

printre gesturile cotidiene

despre frânghiile dragostei căzute în secetă

scrie omul fără voie

mai spune că în fiecare deget

al bărbatului

aşteaptă o femeie necunoscută

aici am înălţat o casă

un semn de carte

cana cu apă pe masă

multe întâmplări am uitat

zadarnic m-aş strădui

nimeni nu pleacă nicăieri

primejdia desface armura inutilă

privire adâncă în tine însuţi

amurgurile se întrec cu zorii

timp nedesluşit

parfumate ard ceasurile

şi totul e bine

lumea fumegă în contururi incerte

ne ciugulim grăunţele

şi nu înţelegem nimic”

degetul arătător către ierburi de leac

„deschid şi-nchid cărţi fără şir

şi nu pricep nimic scrie în firea lucrurilor

am venit pe lume cu plânsul de-a gata învăţat

scrie la pagina treizeci şi patru

nu încape îndoială

suntem tot mai fericiţi

înţelegem aluzia la un fost instrument muzical

cu toate urmările ei

bea numai cald îţi spunea mama/bea

numai cald să nu răceşti

te întâlneşti cu cei care poartă după ei cărţi

din care ar putea ţâşni înţelepciunea

scripeţii tăi au ruginit în mine

sau

luaţi-ne în braţe iubitelor/alăptaţi-ne

suntem băieţi buni

la nevoie zicem şi mama/batem din palme

primiţi-ne degetele amorţite

în electricitatea lor nedumerită

cum se roagă gellu

cuvântul inimă oboseşte

fac totul aşa cum aş face pentru prima dată

aşa este reţeta

aşa i-a fost scris spun cunoscătorii

în grădina cu ascunzişuri vesele

călătorii de pe podiş

vânătorii de păsări care supraveghează plasele

pustnicii care culeg ierburi

cu toţii privesc în jos

fără teamă şi fără uimire”

amintiri răbdătoare învăţate cu frâul şi hamul

„se întâlnesc amintirile cu dorinţele

întotdeauna e bine să priveşti orizontul

cu o oarecare neîncredere

atunci mai multe fapte au o mare importanţă

timpul foloseşte câteodată un cuţit foarte răbdător

se amestecă apa cu varul

îngăduie doamne întâmplărilor noastre

să se apropie de necesar

întâmplări învăţate cu frâul şi hamul

în grădină te mişti liber

dar mereu ceva îmi este oprit să văd

pe aleile de încercare

pe foi de legi

se zvântă seminţele pentru primăvară

atunci se cunosc terapiile fidelităţii

şi un anumit fel al tău femeiesc

de a înţelege

ce forme scutite de carne

poate să încapă iubirea

se întâlnesc dorinţele cu amintirile

la care pagină să mă opresc

am deprins obiceiuri molatice

peste dovezi şi cuvinte de dragoste

de la o căsuţă a vremii la alta

ne cam tremură cuvintele

ştim pe ce lume trăim

ceremonii înverşunate

descrierea se bazează pe ce am văzut

în lungul pelerinaj

veşti despre mine sosesc rar

 este din ce în ce mai greu să spui

odată cu virgil am o cheie am un lacăt”