Pledorie pentru CĂRŢI şi LECTURĂ

Ne place să citim cărţi şi să vorbim despre ele. Adorăm să ne cuibărim mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satisfacţia că, prin lectură, reuşim să scăpăm de povara existenţei cotidiene. În ziua de azi, când suntem prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu mândrie din valurile mediocrităţii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile cititorilor. Întotdeauna am perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi m-am hrănit cu convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare spirituală şi intelectuală.

Este o onoare să scrii cărţi, dar nu la puşcărie, este o onoare să fi cititor chiar şi la închisoare. Arta cititului ia locul acelei experienţe privilegiate care ne dumireşte în legătură cu virtuţile infinite ale lecturii. Mai mult, putem înţelege lectura ca pe un act de mântuire existenţială, dacă asemănăm cărţile cu „cei mai credincioşi amici ai sufletului, care ne sprijină în singurătate, ne ajută să uităm asprimea oamenilor şi a lucrurilor, ne potolesc patimile şi grijile şi adorm în noi plictiseala.”

Citeşte şi fă ce vrei! - sună legea fundamentală a lecturii.
Citeşte şi deşteptă-ţi mintea, cu ideile, teoriile, legile, cugetările şi operele marilor spirite ale istoriei şi culturii naţionale şi universale. Fiecare pagină citită, fiecare volum lecturat e o fărâmă din marele discurs al lumii - zămislit, la rândul său, din milioane de alte discursuri literare, istorice, filosofice, ştiinţifice, artistice, tehnice sau socialeconomice.

Nu putem trece prin marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. „Prin mijlocirea lor strângem în jurul nostru, lucrurile, locurile, oamenii şi vremurile.”Cărţile ne îndepărtează de ispitele vieţii, ne pun de acord cu noi înşine, ne îndrumă, atunci când trecem prin momente înşelătoare, ne ajută să ne exprimăm iubirea atunci când ne îndrăgostim şi ne sunt dascăli fideli şi exigenţi, atunci când ne propunem să evoluăm.

Tot ceea ce e omenesc se găseşte în cărţi.

Înţelepţii care au lăsat mărturii scrise „sunt ca nişte drumeţi ce au străbătut înaintea noastră căile suferinţelor şi ne întind mâna, chemându-ne lângă dânşii atunci când ne simţim în restrişte.”

Înţelepciunea, tristeţea şi bucuria lumii toată, se află în cărţi. Ele te provocă să gândeşti şi îţi deschid calea spre experienţe psihologice şi sufleteşti de neimaginat. Odată intrat în mirajul lecturii, nu mai ai cum să scapi, cărţile te ameţesc cu „cloroformul binecuvântat al minţii”, te prind într-un dans nesfârşit al cuvintelor şi al gândurilor înţelepte.

Din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignoranţei. Prin conţinutul lor variat, cărţile au luat locul sutelor de dascăli, ele ne-au transformat, ne-au ajutat să ne găsim un rost, limpezindu-ne mintea şi sufletul. Prin intermediul cărţilor reuşim să facem călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă, atât, cu noi înşine, cât şi, cu lumea întreagă. Nefiind un act gratuit, lectura produce îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate absolut nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare.

Atunci când citim, realizăm un act al lecturii irepetabil şi profund personal. Lectura se produce prin intermediul unor canale de receptare speciale, şlefuite, în timp, prin educaţie şi prin parcurgerea permanentă paginilor unor cărţi. Receptarea mesajului lor presupune participare intelectuală şi afectivă. Receptarea are loc în contexte individuale şi culturale diferite. Cadrele cultural-estetice se modifică permanent, gusturile se schimbă, valoarea textelor tipărite se modifică în funcţie de anumite criterii axiologice, de anumite interese intelectuale şi motivaţii psihologice specifice. În urma unor procese de lectură consecventă şi selectivă, se decantează valorile literare, se remarcă operele scrise care au atins nivelul desăvârşirii artistice sau intelectuale.

Un exerciţiu de admiraţie închinat lecturii, nu poate continua decât prin invocarea admirativă a bibliotecilor - lăcaşe de cultură unice, prin vechimea şi trăinicia lor, unde răsfoirea cărţilor se realizează în linişte şi într-o atractivă taină. „O bibliotecă – scrie Lubblock- este un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poţi adăposti împotriva furtunilor”. „Oricine va avea cheia de aur care deschide uşa tăcută a  bibliotecilor – continuă Lubbock – va găsi în ele încurajare şi mângâiere, odihnă şi fericire”.

Bibliotecile sunt instituţii cu uşile permanent deschise. 
Destinul lor istoric a cunoscut momente de glorie şi clipe de poticnire. Unele biblioteci au avut o trainică evoluţie, altele au dispărut ori au renăscut din cenuşă. În perioada actuală se constată o revigorare a funcţiilor acestor instituţii, în situaţia în care asistăm la o scădere a interesului cetăţenilor pentru carte şi lectură. Trăim într-o lume puternic informatizată şi tehnicizată, unde idealurile culturale sunt în aparenţă ocultate de mărunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovării unei libertăţi de exprimare aproape nemărginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravieţuirii economice şi sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuă să fluture stindardul dreptului la liberă informare şi comunicare şi reuşesc să se adapteze provocărilor secolului actual.

Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturală şi socială. Ele vor fi răspunzătoare de calitatea informaţiilor şi cunoştinţelor oferite comunităţii, vor avea un rol accentuat în gestionarea resurselor informaţionale universale, vor fi factor decisiv de revigorare a schimbului naţional şi internaţional de idei.

                                                                             LILIANA MOLDOVAN