Ceea ce părea la început o preocupare
secundară a devenit, în timp, pentru Vasile Bele, o preocupare constantă:
căutarea și evidențierea elementelor care ne leagă de istorie, care ne dau
continuitate și carer ne semnifică. El nu neglijează nici felul în care
tradițiile s-au metamorfozat, răspunzând mersului lumii. Cartea sa recentă, Căsătoria – rit de trecere – între
imaginarul omului tradițional și imaginarul omului modern, apărută la
Editura „Armonii Culturale” din Adjud, în 2017, se înscrie pe aceste
coordonate, valorificând cu abilitate demersurile cu care s-a familiarizat în
timpul studiilor sale de Ertnologie de la Universitatea de Nord. Grupul-țintă
studiat este satul Chiuzbaia, care aparține, administrativ, de orașul Baia
Sprie, județul Maramureș, iar etnografic, de zona Fisculaș, zonă ân a cărei
studiere autorul are deja experiență
Primul capitol, Nunta
între tradițional și modernism abordare socio-etnologică, creează cadrul
teoretic necesar, în caredefinește conceptele-cheie cu care va opera pe
parcurs: „tradiție” și „folclor”. Condiționările sociale masculine – intratul
în joc, efectuarea serviciului militar – sunt punctate prin exemple concrete,
dar și motivate de o bibliografie corespunzătoare; de altfel, autorul a știut
să aleagă materialul bibliografic potrivit și consistent pentru întreaga carte.
Rolul informatorilor în cercetarea de teren este, de asemenea, bine subliniat;
cunoscând comunitatea studiată, autorul a știut spre ce segmente ale grupului social
să se îndrepte spre a putea exploata resursele informaționale necesare. Din
armată se întorceau cu gândul de-a se însura și de a-și întemeia o familie, „ca
să nu li se scoată hulă în sat că nu s-o însurat” (p. 7). Societatea
tradițională își bazează funcționarea pe o succesiune de fapte, succesiune care
trebuie respectată cu destul de multă strictețe, pentru că ea este verificată
în timp și asigură mersul lumii în care trăiesc.
Ieșirea din zona familiarului e generatoare de neliniști,
astfel că tradiția este cea care ține majoritatea unei comunități într-o zonă
de confort a cărei existență e condiționată de respectul pentru tradiție.
„Intratul în joc” are o funcție socială extrem de importantă, semnalând
disponibilitatea de a intra într-o relație maritală. Această intrare are alte
etape pregătitoare, între care învățarea dansurilor este cea mai importantă,
astfel că jocurile populare devin, așa cum sunt dansurile, în general, la toate
popoarele și pe toate palierele, forme de comunicare. De altfel, la originea
teatrului stau dansurile din epoca preistorică, dansuri cu diverse
semnificații, ca parte a unor rituri de vânătoare până la invocarea ploii, spre
exemplu.
Ieșitul la joc avea (și încă are, chiar dacă și-a pierdut
din importanță prin diminuarea frecvenței organizării acestor evenimente și
prin influențele urbane tot mai puternice), în lumea rurală, funcții de
socializare pentru toate nivelurile de vârstă, de la copii, care începeau să
învețe, pe margine, jocurile, la adulții preocupați de soarta copiilor lor în
pragul căsătoriei și mai cei vârstnici, care cunoșteau istoriile familiilor
celor din sat și făceau chiar pronosticuri despre viitorul unei relații ce abia
se înfiripa. Vasile Bele discută, cu subtilitate, și despre emoțiile pe care
evenimentul le stârnea, de la admirație la invidie, de la umor la neliniște,
într-o gamă largă a sentimentelor umane universale. Lipsa abilităților la joc
era sursă de marginalizare, pentru că „Or, cine știe juca, știe și lucra,
indiferent că-i fecior sau fată!” (p. 10). Odată trecută această etapă și
dragostea mărturisită după un șir de flirturi, urmează ritualul pețitului,
„credințarea” (logodna); momentele-cheie din cadrul riturilor de trecere includ
un ceremonial gastronomic, în care unele alimente au funcții cunoscute la nivel
de comunitate rurală. Binevenite sunt și consemnările la nivel lingvistic,
notațiile acestui subgrai având, de asemenea, valoare documentară.
Descrierea nunții tradiționale, urmează, cu acuratețe, toate
etapele, de la „vestire”, la invitații, rolul „chemătorilor”, activitatea
„socăcițelor”, stabilirea muzicii, a starostelui, care, la rândul său, trebuie
să fie bărbat însurat pentru a putea media acest rit de trecere, a nașilor, cu
rol mare de părinți spirituali, superstițiile legate de jocul steagului,
„pălțatul”. Lista superstițiilor este consistentă și traduce un mod de a
codifica și decodifica sensurile lumii lor. Vasile Bele inserează o bogată
colecție de texte în versuri legate de aceste ceremonialuri: iertăciunile (prin
care mirii îți iau rămas-bun de la familie, spre a putea întemeia o alta,
perpetuând o structură bine fixată), texte adesea cu notă tristă, cu profunzimi
de înțelepciune populară, rodul experienței a multe generații, dar și orații de
nuntă cu caracter umoristic. Rolul starostelui, dată fiind și experiența
autorului, este convingător descris, ca liant social între participanții la
nuntă. Dansul miresei și dansul feciorilor, secondate de dansul femeilor și
horea nevestelor devin vehicule care fac trecerea dintr-o viață independentă
spre o viață de asumare; e o moarte ritualică ludică, care înlesnește
renașterea în altă menire socială.
Al doilea capitol, Obiceiuri
legate de marile evenimente ale vieții – căsătoria. Modern sau tradițional –
cum îmi organizez nunta?, conține o analiză a raportului tradițional/modern
în contextul mai larg al deschiderii lumii rurale spre influențele urbane. După
analiza semnificațiilor nunții în mentalitatea tradițională, ca examen al
maturității, Vasile Bele, un bun observator al realității pe care o trăiește ca
staroste, vorbește despre depărtarea de tradiție, despre pierderea încărcăturii
simbolice colective și alegerea unor detalii cu caracter puternic
individualizat, păstrând doar un cadru general tradițional. În fond, distanțarea
de tradiție face parte din tendința generală de a face apel la tradiție doar în
momente festive, și nici atunci nu totdeauna, pentru că omul modern și-a
pierdut simțul colectivității, este mai individualist; de asemenea, satul
contemporan nu mai este unul închis, ci de câteva decenii bune s-a deschis spre
influențe exterioare, fapt inevitabil. Un subcapitol semnificativ este Aruncăm
cu grâu, orez sau confetti? – subcapitol care cumulează glisarea
dinspre tradiție spre inovație, cu semnificații cu tot. Scosul voalului,
furatul miresei, aruncatul banului etc. – nicio etapă nu este lăsată
nediscutată. Acest capitol este un adevărat îndrumător care descrie toate
etapele, de la cele premergătoare, ritualice și administrative, la cele care
urmează imediat după desăvârșirea ritualic-administrativă a evenimentului.
Al treilea capitol, Tradiționala
orație de colăcărie în cadrul nunții. Schimbul de colac și ștergură, este
pus în relație cu alaiul mirelui și cu cel al miresei, părți ale unui scenariu
războinic, o inițiere subtilă în înfruntările care vor urma. Și aici Vasile
Bele inserează o colecție de texte ritual-ceremoniale, pentru că „Fiecare
moment semnificativ – adusul apei, scosul miresei din casă, intrarea miresei în
casa socrilor, închinarea zestrei – își are propria sa orație” (p. 69),
aducând, de asemenea, referințe biblice și mitologice.
Capitolul IV, Dezgătatul
miresei – tradițional, are un conținut pregnant etnografic, de descriere a
obiectelor rituale purtătoare de simboluri arhaice: cununa miresei, inelele,
năframa, cămeșa mirelui, colacii mirilor, clopul mirelui, paharele de închinat,
sticla starostelui – toate cu funcții magice.
Capitolul V conține anexe, versuri cu importantă valoare
documentară, descriptiv-simbolică, adunate atât din comunitatea pe care o
reprezintă, satul Chiuzbaia, cât și din experiența sa de staroste, în game
emoționale cerute de momentul ritualic.
Cartea lui Vasile Bele este o binevenită radiografie a unor
proces sociale care, după cum se vede, diluează sau schimbă semnificații
simbolice consacrate; demersul este cu atât mai pertinent cu cât autorul
vorbește din interiorul evenimentelor la care participă adesea, Chiuzbaia –
spațiu bogat în semnificații - devenind un loc reprezentativ pentru aceste
transformări provocate de raportul dintre tradiție și inovație, dintre arhaic
și modern,
Carmen Dărăbuș-Pavel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu