În fiecare an
cursurile Universităţii de vară Tusvanyos de la Băile Tuşnad provoacă o mai
mică sau mai mare tornadă pe scena politică din România. Depinde de an. Dacă
este unul electoral, impactul este mai mare, dar este dermarcat că niciodată nu
a fost devastator. Cel puţin până acum.
Aşa cum era de aşteptat, premierul Viktor Orban, de regulă
prezent la fiecare ediţie, a făcut o referire la Centenarul României.
Precizând că pentru maghiari nu este un motiv de sărbătoare,
premierul Orban a strecurat însă o nuanţ㪠„îi rugăm să ne înţeleagă că, din
punctul nostru de vedere, nu avem ce sărbători.”
Este cât se poate de corect. Nu poţi pretinde Ungariei, şi
prin urmare nici ungurilor, să sărbătorească data la care ţara a pierdut două
treimi din teritoriu şi mai mult de jumătate din populaţie. Nu este vorba doar
despre România. Părţi însemnate din teritoriul său au trecut la Austria,
Cehoslovacia, Iugoslavia.
Prin semnarea Tratatului de pace de la Trianon din 1920, 4
iunie trebuie să fie cea mai neagră zi din istoria modernă a Ungariei. Este
problema lor cum marchează această dată. Şi este problema României cum
sărbătoreşte Centenarul.
S-ar părea că declaraţia lui Viktor Orban a avut un efect de
bumerang. Cel mai mult supără modul defectuos în care guvernul şi preşedinţia
au înţeles că trebuie pregătit, şi sărbătorit, Centenarul.
Preşedintele Iohannis a promis că în cinstea Centenarului va
oferi un Proiect de ţară. A înfiinţat şi o comisie. Nu se vede că ar fi făcut
ceva respectiva comisie, probabil şi plătită.
Guvernul căruia i-a revenit sarcina de a pregăti Centenarul
pare să fi fost cel din 2016. Adică guvernul tehnocrat.
A fost lansată atunci Platforma România 100, dar se pare că
Dacian Cioloş şi-a însuşit proiectul în nume personal, folosindu-l pentru
înfiinţarea unui partid.
Guvernul Ponta nu a dat semne că ar fi fost interesat de
pregătirea Centenarului, în schimb Ponta şi-a botezat partidul „Pro România” .
Următoarele guverne, Grindeanu, Tudose şi acum Dăncilă, nu
au arătat un interes aparte pentru Centenar. Fiecare l-a tratat marginal, ba
înfiinţând o comisie specială, ba aruncându-l în cârca ministerului Culturii,
cel mai sărăcuţ dintre toate ministerele.
Din sărbătoarea care trebuia să fie, Centenarul s-a
transformat într-o problemă. S-a văzut cu această ocazie că în loc de case
memoriale avem ruine, iar în loc de cărţi dedicate momentului 1 Decembrie avem
articole critice în ziare.
Centenarul, după modul în care este pregătit, se pare că va
fi o sărbătoare cu cârnaţi şi fasole, pigmentată cu dans şi voie bună.
Pe ici, pe colo se mai pregăteşte câte ceva, la nivel local.
În judeţele conduse de UDMR nu sunt justificate mari aşteptări. Pentru că, aşa
cum spunea Viktor Orban, pentru maghiari nu este un prilej de bucurie şi
sărbătoare. Dar, cu toate acestea, vorba premierului Orban, „îi rugăm” să
înţeleagă că pentru români este, totuşi, o sărbătoare, cea mai mare dintr-un secol.
Mai este ceva, o vorbă care trece din gură-n gură printre
maghiari: Tratatul de la Trianon are o valabilitate de o sută de ani. Prin
urmare, să aşteptăm ziua de 4 iunie 2020, ca să vedem ce se întâmplă după.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu