între eu
cel de azi
și eu cel de
ieri
se leagănă
două lumi fugare
risipindu-se
în spectrul de scrum
m-am
pomenit
să zdrobesc
furnici cu coada ochiului
căutând
echilibrul
sugestiei
au coborât
până deasupra mea
din locuri
indescifrabile
lumile
topite
în memorie
ca un cal
aproape fără formă
ce te
poartă
dincolo de
propria umbră
prăbușită-n
labirintul
lui Dedal
sunt eu
cel cu
visul obosit
în odihna
veșnicei așteptări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu