Sîntem prinşi în hora europeană, jucăm împreună cu
partenerii vestici în toate domeniile, dar oare strategia lor este bună?
Persistă erori în politicile comunitare, una fiind încăpăţînarea de a subestima
natura, de a crede că o putem stăpîni prin tehnologiile aşa-zis moderne.
Iată cazul dăunătorului numit „gîndacul din Colorado”, adus
în Europa din America. La noi, a fost observat în urmă cu 60 de ani.
Autorităţile au luat măsura culegerii cu mîna, apoi chimiştii au găsit soluţia
stropirii cu DDT, însă insecta n-a fost distrusă, apare în fiecare an în
culturile de cartof. În 2002, DDT-ul a fost scos total din uz, UE recunoscînd,
prea tîrziu, că produce cancer.
Nici alte insecticide nu răpun gîndacul din Colorado, este
prezent peste tot, chiar dacă ai în grădină o singură tufă de cartof. Războiul
omului cu o insectă atît de „proastă” este emblematic pentru societatea
modernă. Au fost inventate noi insecticide, mai puţin toxice, însă tot poluante
rămîn. Ca urmare, acum UE ne recomandă să mîncăm cartofi cu reziduuri de
pesticide acumulante în organism şi în mediu, cel puţin pînă cînd vom găsi
soluţii ecologice pentru a combate gîndacii din Colorado.
Ceva asemănător se întîmplă şi cu pesta porcină, care a
cuprins sud-estul şi nord-vestul României. Instituţiile veterinare de stat
reacţionează nepotrivit, ucid porcii din focarele de boală, chiar dacă nu
prezintă nici un semn de pestă. Specialiştii risipesc în acest fel şansa de a
avea porci „rezistenţi” la acest virus, împotriva căruia deocamdată nu există
nici un leac şi nici un vaccin. Să nu subestimăm fiinţele microscopice, nu le
putem face nici un rău.
Vina este aruncată pe mistreţii purtători de virus şi se
cere împuşcarea tuturor porcilor sălbatici din ţară. Este eronată părerea că
vom putea ucide viruşii de pestă, precum am crezut că vom distruge gîndacii din
Colorado. Aceste entităţi vii au alte căi de apărare, nu se aplică raţiunea
simplistă a distrugerii. Autorităţile spun că mediul silvatic ar fi rezervorul
de boală, însă nu prezintă nici o dovadă. Dacă mistreţii ar fi afectaţi de
pestă, ar pieri şi ei, vînătorii ar găsi în păduri sute de mistreţi morţi – nu
e nici unul!, ceea ce ne demonstrează că greşesc.
O altă eroare este uciderea tuturor porcilor dintr-un sat,
dacă într-o gospodărie a fost depistat unul cu pestă (specialiştii europeni ne
dau acest sfat, pentru a stopa epidemia). Statul cheltuie inutil fonduri
publice pentru despăgubiri. Veterinarii nu reuşesc să înţeleagă de unde apare
acest virus şi cum se transmite boala – şi atunci recurg la explicaţii fără
temei. (La fel s-a întîmplat, în anii trecuţi, cu gripa aviară: au fost ucise
păsări sănătoase, de frică să nu se îmbolnăvească!)
Oamenii de ştiinţă se iluzionează că pot forţa natura.
Adevărul este altul şi ar trebui să-l facem politică de stat. Agricultura
intensivă, bazată pe inputuri chimice, produce scăderea adaptabilităţii la
mediu a plantelor de cultură şi a animalelor de fermă. Gospodarii cumpără
purcei din linii de hibridare (aduşi din Olanda, Germania, Austria sau Ungaria
şi vînduţi în tîrgurile de ţară!), adică se îngraşă rapid pe bază de stimulente
sintetice, ajung la masa de 100 kg în cîteva luni. Imunitatea acestor purcei neadaptaţi
la sistemul tradiţional de creştere este scăzută şi se îmbolnăvesc la contactul
cu primul virus pentru care n-au fost vaccinaţi. Zootehnia superintensivă duce
la apariţia agenţilor patogeni virulenţi, ce produc epidemii greu de controlat.
Globalizarea bolilor şi dăunătorilor afectează grav plantele
şi animalele – cu toate soluţiile medicamentoase prescrise de agronomi şi
veterinari. Mai de folos, inclusiv economic, ar fi menţinerea rezistenţei
naturale în faţa agenţilor patogeni. Agricultura convenţională n-are viitor
durabil, dar totuşi primeşte subvenţii de stat prin Politica Agricolă Comună,
chiar şi după 2020, ceea ce este o eroare strategică a Uniunii Europene, de
care ne va părea rău, ca de DDT!
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu