Partidele în pantaloni scurţi

În bună măsură prin reformarea partidelor se înţelege o infuzie de tineret. Printre primele partide cărora li s-a cerut insistent să se reformeze, mai ales în sensul de a se moderniza, a fost PSD. Prima măsură a fost luată de Adrian Năstase. A fost primul premier care a dus în guvern elemente tinere, persoane necunoscute, fără poziţii puternice în partid. Înlăturarea „greilor”, a baronilor, s-a făcut şi la nivelul partidului.

Adrian Năstase l-a luat pe un tinerel, ilustru necunoscut, şi l-a făcut secretar general al PSD. Se numea Cozmin Guşă. La alegerile prezidenţiale din 2004 deja îl părăsise pe Năstase şi se găsea în echipa electorală a lui Theodor Stolojan.

PSD a continuat procesul de întinerire până a ajuns să fie condus de tânărul Victor Ponta. După ce a făcut foarte mult caz de tinereţea lui, mirându-se el însuşi de cât de tânăr este şi cât de sus a ajuns, s-a maturizat brusc după pierderea alegerilor prezidenţiale în faţa unui politician fără experienţă.

Reformarea PSD prin întinerire a dat rateu şi prin plasarea lui Darius Vâlcov în poziţia de strateg al guvernării, de gânditor economic.

Inaugurată de Valeriu Stoica, PNL a avut o altă politică de reformare. Liberalii au încercat să-şi modernizeze partidul prin import. L-au adus la conducere pe Theodor Stolojan, iar după eşecul acestuia, câţiva ani mai târziu, au apelat la un alt salvator, Klaus Iohannis.

Nu au ajuns foarte departe. PNL, după perioadele de încercare, fără rezultatele scontate, cu Alina Gorghiu şi Raluca Turcan, a revenit la formula iniţială, alegând un lider cu vechime în partid. La rândul său, PSD a reînviat baronismul. Ludovic Orban şi Liviu Dragnea vin din vechile structuri de conducere ale PNL şi PSD, ambele partide renunţând la experienţele cu tinerii.

Tinereţea, ca valoare în sine, este apanajul partidelor nou înfiinţate. USR, PMP şi încă neînregistrata mişcare a lui Dacian Cioloş pot fi trecute în registrul partidelor în pantaloni scurţi. Nu imature, dar lipsite de experienţă. Nu formate din membri corupţi, dar cu probleme în justiţie.

Avem exemplul USR, care s-a ales cu dosar penal pentru modul în care a fost finanţată campania electorală din 2016. De asemenea, asupra Guvernului Cioloş, ca întreg, cât şi a unor foşti miniştri, planează bănuieli de corupţie.

Aceste partide ale tinereţii, în ciuda evidenţelor, au căpătat o puternică trăsătură justiţiară. Este modul lor original de a se racorda la realitate. Au o legătură ombilicală cu Justiţia. Dacă li se taie cordonul, rămân în aer, neavând programe alternative, ignorând cu desăvârşire subiectele de ordin social, educaţional, economic.

Prin legile justiţiei, prin schimbările de la DNA, PSD chiar asta încearcă să facă. Echipa lui Liviu Dragnea încearcă să le ia obiectul protestelor. Decapitarea conducerii DNA este doar începutul unei noi etape a luptei politice. Odată intrată în matca ei constituţională, Justiţia va înceta să mai fie un instrument, o armă politică folosită când de un partid, când de altul. Până la urmă, partidele vor fi obligate să se întoarcă la uneltele lor tradiţionale: realizarea unor programe pe domenii.

Educaţia, sănătatea, cultura, economia, transporturile, politica externă etc. – acestea sunt domeniile de care trebuie să se ocupe partidele. Saltul lor spre o altă putere din stat, spre puterea judecătorească, este o anomalie.

Justiţia, într-o democraţie, este capabilă să se apere singură.

Când se va înţelege acest lucru, România îşi va ocupa locul fruntaş pe care îl merită între ţările UE.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş