Bugetul de lemn

Jumătate din produsul industrial brut al judeţului Maramureş este obţinut prin prelucrarea lemnului şi în consecinţă o doime din veniturile colectate la bugetul de stat şi la bugetele speciale de pensii, sănătate şi şomaj vin din exploatarea, procesarea şi comercializarea acestei materii prime regenerabile, tăiate din pădurile locale sau, mai nou, importate din Ucraina (cherestea, buşteni) şi din Rusia (placaj de mesteacăn). Iată că pădurile ne salvează bugetul public, cel puţin pentru o vreme!

Monoindustrializarea indică o economie fragilă, capitalul occidental preferînd să investească mai mult în comerţ (supermarketuri) şi în servicii (bancare), în vreme ce investitorii locali se află în blocaj financiar din care nu pot să iasă singuri – ar avea nevoie de-o reglementare legislativă a plăţilor dintre firme, pentru a evita înşelăciunile şi evaziunile fiscale.

Raportul pentru semestrul I al anului 2018 arată că fiscul din judeţul Maramureş a colectat 750 de milioane de lei, cu 137 de milioane mai mult decît în 2017, însă salariaţii plătesc lunar impozit pe venit de doar 18 milioane lei, deci salariul mediu este apropiat de minimul pe economie. Pe ţară, fiscul a colectat 132 de miliarde de lei, deci Maramureşul este un contributor puţin însemnat la nivel naţional.

Investiţiile publice vor fi reduse în acest an şi bănuim cauza. Mulţi agenţi economici nu contribuie la cheltuielile publice, aşa cum îi obligă articolul 53 din Constituţie. Aceeaşi lege fundamentală a ţării recomandă şi aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Impozitul pe venit este de 10% atît pentru salariile mici, cît şi pentru cele foarte mari, deci introducerea cotelor progresive ar fi mai echitabilă. Nu este bine să mărim cu bună-ştiinţă prăpastia între săraci şi bogaţi, nu este corect să amplificăm inegalităţile dintre oameni!

Consiliul Fiscal consideră că bugetul general consolidat pe anul 2018 va avea un deficit excesiv, de peste 3%, recomandînd să nu fie aplicată rectificarea bugetară propusă, dar nu credem că Guvernul va asculta acest sfat, plata salariilor şi a pensiilor nefiind pusă în pericol. Inspectorii fiscali sînt trimişi în această perioadă pe teren, pentru a-i convinge pe contribuabilii de bună-credinţă să-şi achite la timp impozitele şi taxele. În fond, cu toţii sîntem cetăţeni interesaţi de funcţionarea şcolilor, spitalelor, serviciilor publice, iar economia trebuie să fie una socială de piaţă.

Gradul de conformare voluntară este scăzut, mai nou şi la unele firme mari, aşa că inspectorii acordă eşalonări la plata impozitelor şi abia după aceea trec la sechestrarea bunurilor şi la vînzarea prin licitaţie publică. Rău-platnicii folosesc adesea contestaţia în justiţie, proces care amînă totul cu ani de zile…

10% dintre contribuabilii maramureşeni ocolesc plata dărilor şi fiscul trimite lunar mii de somaţii la domiciliul fiscal al celor care „uită” de stat. Jumătate dintre cei avertizaţi plătesc în cele din urmă banii datoraţi, iar ceilalţi se scuză, spun că sînt blocaţi de alte firme (i-a „ţepuit” cineva). În această situaţie, inspectorii le blochează conturile şi le popresc veniturile de la terţi. În fiecare lună, 15 firme din Maramureş intră în insolvenţă prin Legea nr. 85/2006.

Administraţia fiscală judeţeană face în acest an eforturi să se deschidă spre contribuabili prin întîlniri, asistenţă, discuţii. După vorbele bune, veniturile la bugetul de stat au crescut cu 7,39%, dar sumele colectate tot nu sînt suficiente şi pentru investiţii în infrastructură.

Maramureşul este susţinut deocamdată de firmele care exportă mobilă în toată lumea şi ar putea ajunge la un nivel mai bun de industrializare dacă ar fi redeschise exploatările miniere, mai fiind loc de dezvoltare şi în agricultură, turism, servicii…

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului