De 40 de ani, autoritățile din SUA își pedepsesc propriile companii pe care le prind că dau mită în străinătate. Dacă guvernele înapoiate nu sunt în stare să își pedepsească corupții, măcar să facem noi ceva, a gândit Congresul SUA în 1977, când a legiferat FCPA (Foreign Corrupt Practices Act).
Poate că sună ușor caraghios, dar rațiunea a fost că altfel companiile dispuse să plătească șpăgi le vor face concurență neloială celor cinstite. Nu contează dacă mituitorul e american sau nu, câtă vreme compania are treabă prin SUA, este țintă.
Și unele dintre țările europene au început să practice, mai recent, politici similare, însă nu există încă o abordare unitară de la nivelul Comisiei Europene. Totuși, în acest fel șansele ca o companie să fie prinsă cresc semnificativ.
Sancțiunea nu este pușcăria ci amenda – mare, ce-i drept. În top 10 intră sume de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de dolari, pentru nume ca Siemens, Alstom, Halliburton, British Aerospace etc. În total, Departamentul Justiției și Comisia Valorilor Mobiliare din SUA au dat sancțiuni în peste 300 de cazuri, majoritatea în ultimii 10 ani.
Numele României apare în patru dintre investigațiile FCPA.
Cel mai recent este de anul acesta – cazul Elbit (din grupul israelian care a modernizat în anii ’90 Mig-urile 21), într-un scandal legat de Casa Radio. Elbit a plătit o amendă de 500.000 de dolari pentru că a „rătăcit” câteva milioane prin România. Nici un dosar și nici o luare de poziție din partea DNA, deocamdată.
În cazul Microsoft, investigația a început acum 5 ani pentru presupuse cazuri de mită din România, China și Italia. Deocamdată, nu se aude nimic. Dar în România se știe: dosarul s-ar fi „prescris” înainte de a ajunge la mituitori. Au ajuns la închisoare câțiva dintre intermediari și chiar denunțători, în timp ce alții au fost iertați și de pușcărie și de bani.
Celelalte două cazuri sunt din industria farmaceutică – Johnson and Johnson respectiv Stryker, care ar fi sponsorizat medici prin diverse țări inclusiv România, la începutul anilor 2000, ca să le prescrie pacienților marfa. În România, nu s-a auzit nimic despre vreo anchetă în situațiile respective.
A existat însă o altă anchetă de acest fel – cei 77 de oncologi cercetați și percheziționați în 2015 pentru că ar fi primit sponsorizări de la 11 companii de medicamente: Roche, Pfizer, GlaxoSmithKline, Novartis, Actavis, Sandoz, Teva, Alvogen, Egis, Romastru şi Glenmark. De cercetat, au fost cercetați doar medicii și un importator, iar anul acesta dosarul a fost clasat cu discreție (fără comunicat DNA).
Industria farmaceutică, cea de armament și cea petrolieră sunt vedetele acestui tip de investigații. În cazul industriei de petrol și gaze, fiecare dintre companiile „BIG 6” – Exxon,Chevron, Total, BP, Shell, Eni – fiecare a fost pedepsită pentru că a dat mită măcar o dată, într-un colț sau în altul al lumii. Exxon al nostru a dat inclusiv în Rusia!
În total, amenzile au depășit un miliard de dolari.
Deocamdată, în cazul României nu există vreo investigație legată de activitatea companiilor petroliere – nici locală nici internațională. Indicii de corupție și posibil chiar trădare sunt însă atât de multe încât e păcat barem să nu încerci să cauți. Sau, dacă nu găsești nimic, să dai un exemplu pozitiv.
Iată, o afacere cu miză de zeci de miliarde de euro dar totuși curată, dovada că anticorupția a izbândit în România!
Indulgența față de mituitor e probabil unul dintre marile păcate ale luptei anticorupție de până acum. Oficial, politica penală a statului este aproape la fel de dură față de mituitor cât este față de mituit. În practică, proporția este substanțial în favoarea condamnărilor obținute împotriva mituiților. Consecința acestei indulgențe este că, mai ales de la adăpostul unei jurisdicții internaționale, mituitorii sunt încurajați în comportamentul lor. Este prins un politician și băgat în pușcărie? Nici o problemă, găsim altul! Dăm șpagă netulburați în continuare, până nimerim unde trebuie!
Șansa ca latura penală a anticorupției românești să-și revină din pumnii pe care i-a primit sau și i-a administrat este să arate că se poate și altfel. Că nu e nevoie să se facă 10 ani că plouă,cum s-a întâmplat în cazul EADS, pentru ca acum să numere zilele până la prescripție.
Deci iată un posibil criteriu eliminatoriu pentru viitorul șef DNA: să vină, încă din planul de management, cu determinarea că vrea să vadă cam ce ar putea fi în neregulă în cazul gazelor din Marea Neagră!
Autor: Lucian Davidescu
Sursa: România Curată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu