Condamnați să rămână împreună

După un timp foarte îndelungat, nepermis de îndelungat, preşedintele Iohannnis şi-a făcut timp pentru liderii PNL şi i-a invitat la Cotroceni. Din delegaţie au făcut parte foştii copreşedinţi, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, Ludovic Orban, dar şi doi oponenţi ai săi. Scopul nu este greu de ghicit. Cum domnul Klaus Iohannis a anunţat a anunţat deja că va candida pentru al doilea mandat, are nevoie de un vehicul politic funcţional.

În PNL, înaintea Consiliului Naţional din 4 august, au apărut fricţiuni. Ca orice conducător care vrea să-şi consolideze şi să-şi securizeze poziţia, Ludovic Orban a iniţiat câteva modificări prin care conducerea centrală, restrânsă, poate demite preşedinţii organizaţiilor judeţene cu 50 plus 1 la sută. Cu o majoritate simplă.

Prin urmare preşedintele PNL îşi poate face o echipă a lui, formată din oameni fideli. Halal democraţie de partid. PNL doreşte cu tot dinadinsul să întreacă PSD-ul la disciplina de partid dirijată.

Nu ştim ce s-a discutat între pereţii capitonaţi ai Cotroceniului. Cert este că dacă un preşedinte de partid îşi fidelizează liderii judeţeni, dacă devine un conducător cu mână de fier, la o adică de ce nu ar pretinde să candideze la preşedinţia României? De ce Klaus Iohannis şi nu Ludovic Orban?

Există o cutumă. Preşedintele partidului este candidat din oficiu la primele două funcţii în stat, la preşedinţie şi la funcţia de prim ministru. Klaus Iohannis a fost desemnat candidat al PNL la preşedinţie după ce a fost ales lider al PNL. La fel se procedează în PSD. Liderul îşi asumă reponsabilitatea de a se bate pentru funcţiile supreme în stat.

Problema, după patru ani de mandat prezidenţial, se pune, sau ar trebui să se pună, în termeni duri, tranşanţi. Din cei patru ani preşedintele a reuşit să-şi impună guvernul său doar un an. Şi atunci, sub masca unui guvern tehnocrat, PNL a avut mai mult de pierdut decât de câştigat. După guvernarea Cioloş, PNL a obţinut un scor dezamăgitor la alegerile parlamentare din 2016. Toată lumea a fost de acord că PNL a plătit poliţele pentru guvernarea tehnocrată, lipsită de strălucire.

Dar şi în interiorul PNL sunt multe poliţe de plătit. Sunt grupuri şi grupuleţe, unele formate după apartenenţa la fostul PNL şi fostul PDL, altele între liberalii din fostul PNL. Buşoi contra Orban, Gorghiu contra Turcan, grupul primarilor de mari oraşe, greii din fostul PDL adunaţi în jurul lui Vasile Blaga, sunt doar câteva din posibilele tabere confruntaţioniste din partidul în care Klaus Iohannis îşi pune speranţa că îl va susţine pentru obţinerea unui nou mandat.

Atât preşedintele Iohannis, prin atitudinea lui distantă faţă de PNL, cât şi Ludovic Orban, au devenit parte a problemei, nu soluţie.

Atât Klaus Iohannis cât şi liderul PNL trebuie să se reinventeze, ca persoane publice. Întrebarea se pune în termeni duri: este Ludovic Orban un politician de cursă lungă, este un lider în adevăratul sens al cuvântului? Dar Klaus Iohannis a făcut ceva pentru a-l susţine pe liderul PNL, fie că a fost vorba despre Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, despre Raluca Turcan sau Ludovic Orban?

Preşedintele s-a ferit să arate că este partenerul PNL. Mai degrabă a înclinat spre USR, spre Dacian Cioloş şi protestatari. PNL are toate motivele să fie supărat şi chiar jignit în amorul propriu de atitudinea superioară afişată de preşedintele Iohannis.

Cu toate acestea, susţinerea candidaturii sale pentru al doilea mandat este cea mai bună soluţie. Pentru moment, PNL nu are altă variantă mai bună decât să-l susţină pe Klaus Iohannis. De asmenea, nici preşedintele nu are altă cale decât să meargă pe mâna PNL. Sunt condamnaţi să rămână împreună.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş