Impresii din Tabăra prieteniei

Perioada 24-29-Iulie 2018-Sebeș-Alba

"Valoarea unui om se cunoaște prin ceea ce dăruiește,si nu prin ce așteaptă să primească. "
Albert Einstein

V-ați pus in palmele voastre picuri din sufletele voastre...iar eu cu setea mea fierbinte...avida... am sorbit ...frumosul din sufletul vostru... din căușul sufletului vostru ca un vampir!...încărcâdu-mi sufletul cu energie pozitivă

Cum as putea sa păstrez aceste zile pentru o vesnicie...?...decât cu amintirea domniilor voastre ..suflete boeme..suflete Dragi!
Vor fi clipe... pe rugul unui suflet.. la malul mării...ce țin captiv dorul...dorul de voi...de inima voastră...de Sebeș ...și "Valea frumoasei"...vor capătă veșminte...când apele râului Sebeș vor curge printre casele amintirilor!
...iar mâine...voi fi mai fericită decât ieri !Și Universul...da Universul...caci pana acolo a ajuns dragostea mea pentru voi...este integru...niciodată pierdut,în nobilul bob de rouă-când inima-mi scaldă a Gândului privire!-nainte S-adorm...plămădește Visul,sufletu-mi sa crescă...ca pâinea in vatră sa crească...cand clipa blajină...în zori mă apleacă !
Vă iubesc...OAMENI MINUNAȚI!
Nu veți ști niciodată...cât va iubesc...cată energie am Furat de la voi...cât drag de voi...a intrat la mine in suflet ...nu veți ști...până în ziua când gândul vostru...așa intr-o doară...de mine vă va aminti! 
Va iubesc!
Aș vrea sa închei cu un citat din Octavian Paler!
"... Aș vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde sunt,să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am și ce caut aici. Și de ce m-am oprit în fața acestui dig, ca și cum l-aș cunoaște?"

-Nopți stelare-

                           Nastasica Popa

Purtată-N veșmintele
Nopții stelare,
Sub coastele morții 
Abrupte-S prăpăstii...
Arde tăcerea
Și pieptul îmi arde
În mine.
Doar gându-i Lumină
Pe boltă...
Din vis ne-mplinit.
Cărarea-i Divină 
Din lutu-ți sălbatic
Și Ceriul...și Luna
M-aud când te strig.
Iar stele ce-abia îs născute,
Au glas de durere
Și tremură-N plâns
Și în frig.
...și ele te cheamă
-"Hai... Vino iubite"
Cu ochii-ți de Jad 
Cu gura flămândă 
Le Lup.
Odor singuratic
Femeie îți sunt
Du-mă în lumea stelară
Și fă-mi trupul
De lut.
Dar lasă-mi pe buze un ultim sărut
Cu gustul de rouă
Pecete să-mi fie
În Etern-absolut.
------------//----////////...........
Te-acuz...

                       Nastasica Popa

Te acuz...de gingasia
Ce ai picurat in mine
Te condamn
La un surghiun 
Pe o insula 
Nebună 
Cufundați intr-un Amor
Tu și Eu...
Nimeni sa ne mai găsească!
Doar pădurea 
Să umbrească
Trupurile dezgolite
Gura ta
Sa mă iubească...
Printre ramuri desfrunzite
Stelele sa ne păzească
De-ochii răi 
Și gura lumii!
Numai gura ta flămândă
Trupul meu să învelească...
Să mă speli în zori
Cu rouă
Și nectar cu flori de tei
Gura mea să-ți îndulcească 
Buze moi,
Catifelate!
Sa imi dai din hrana Ta
Hrană ce-o servesc doar Zeii,
Și din nemurirea mea
Buzelor tale
Dulceață
Sa-ți rămân in veci 
Mireasă!
Eu te-acuz..acum 
Pe viață!
-----------------////////----------

Poezia florilor

                        Nastasica Popa

Pe-o gură de cer stau îngeri de pază, 
Jos...pe Pământ, în culori ruginite, 
Cad frunze-poete, strânse-n amiază, 
Cu miros de Toamnă sunt năucite.

În suflet rămân petale-argintii 
Din Vara ce trece, cu maci purpurii, 
Stigmatul durerii, îngerii nopții 
Aduși sunt de frunze gălbui-aurii.

Poet e și gândul, câtă noblețe... 
O lasă în urmă, în pașii ce dor, 
Sub gura-de-cer e-atâta tristețe 
Adusă de toamnă, când suflete mor!

Frânturi de iubire, purtate de vânt, 
Își scutură visu-n petale de flori, 
Cu stihuri rebele ce-și iau iar avânt, 
Se pierd cu-n ecou... în glas de viori.

Sub umbra de nori pătrunsă-s de șoapte, 
Se-așterne iar toamna, ochii-mi sărută, 
Mi-așează în poală gutuile coapte, 
Sub dâra de brumă... e nevăzută!

Nostalgie rămasă sub gura-de-cer, 
Mirosul amar și-o ultima floare 
Bătută de brumă în colțu-i stingher, 
Crizantema-poetă, stinsă-n culoare.

ALIN CUCURUZAN

26-08-2018