Guvernanţii pregătesc
o nouă lege privind sistemul public de pensii, prin care intenţionează să
elimine discriminările dintre sexe (au fost în favoarea femeilor), dintre
profesiile similare şi dintre pensiile calculate după legi diferite. Însă
fondul („oala”) comun nu leagă direct proporţional pensia de contributivitatea
individuală, ci indirect, de venitul omului raportat la venitul mediu pe
economie. Apoi, bugetul pentru pensii nu este sustenabil, din moment ce
pensiile se vor dubla. Şi în al treilea rînd, legea nu va putea fi pusă în
aplicare peste 3 ani, cum se prevede, chiar dacă statul va angaja mii de
recalculatori. Ar fi mai bine ca pensiile să fie gîndite după o altă filosofie!
Recalcularea celor 5,2 milioane de dosare ar dura cel puţin
5 ani şi dacă luăm în calcul contestaţiile şi procesele, legea va fi aplicată
peste 6-7 ani, moment în care un sfert dintre pensionarii de azi nu vor mai
avea nevoie de pensie… Iniţiatorii sînt criticaţi (de unde vor scoate încă pe
atîţia contribuabili?), însă partidele de la putere vor s-o voteze în acest an
şi din 2019 să înceapă recalcularea. Dar mai de folos ar fi să asculte părerile
din teritoriu şi să susţină, împreună cu opoziţia, un alt proiect de lege a
pensiilor, asemănător cu cel din SUA, în care fiecare salariat are un cont
individual de asigurare pentru bătrîneţe, pe care îl alimentează în cursul
vieţii active, iar la pensionare îşi stabileşte singur pensia lunară, după cîţi
bani a adunat în cont. Asta ar însemna să pui preţ pe muncă şi economisire!
Sistemul actual este bazat pe solidaritate socială,
principiu care funcţionează ca un motor gripat – milioane de tineri preferă să
nu fie solidari cu părinţii lor şi lasă sarcina plăţii pensiilor pe alţii.
Statul n-are altă soluţie decît să renunţe la dezvoltare şi investiţii, pentru
a putea completa financiar fondul deficitar de pensii şi ajutoare sociale (cu
3-4 miliarde euro pe an). Nu-i cea mai bună soluţie, dar grija faţă de oameni
predomină în politica europeană actuală.
Ce se va întîmpla pînă în 2021? Dublarea punctului de pensie
este asumată ca un efort pentru a le asigura pensionarilor un nivel de trai
acceptabil. Pensionar înseamnă o persoană de 65 de ani care a contribuit
minimum 15 ani la sistemul de pensii. Cine n-a fost asigurat 15 ani la fondul
public, va primi indemnizaţie socială, după o altă lege. Ai muncit şi ai
contribuit la un nivel mediu, vei avea o pensie de nivel mediu, calculată după
media muncii celor care vor intra în sistem cînd tu vei fi pensionar. Calcularea
pensiei se face în funcţie de venitul total dovedit (pensionarii vor căuta
fostele lor întreprinderi, dar statele de plată cine ştie pe unde zac).
Proiectul de lege păstrează „punctele” rezultate din
raportarea venitului lunar la cîştigul mediu brut pe economie, cifră calculată
de Institutul Naţional de Statistică. Pensia stă deci în acest indicator
stabilit după o metodologie de neînţeles. Corect ar fi ca fiecare persoană să
deţină un cont separat, administrat de sistem, în care să adune bani albi
pentru zilele negre. Legea introduce punctul de referinţă, un indicator la fel
de abscur, va fi de 75 de lei în anul 2021, calculat tot faţă de medie.
Noi propunem introducerea contului individual, astfel ca
fiecare om în pragul pensiei să ştie exact cu cîţi bani a contribuit la
sistemul public, cîţi a cheltuit şi cîţi mai are. Pensiile să fie legate direct
de valoarea contribuţiei individuale şi în nici un caz de alte considerente
(doctorat, masterat, condiţii speciale). N-au legătură cu munca grea pe care o
faci, cîţi ani ai contribuit la sistem, ce studii ai, ce sex declari, ce vîrstă
ai, în ce condiţii ai muncit. Pentru sistemul nou de pensii, să ne intereseze
suma pe care ai virat-o în fond. Doar această filosofie va duce la dreptate, la
încurajarea muncii, la nediscriminare, la stoparea fraudelor şi presiunilor pe
sistem.
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu