După mesajele antiguvernamentale de manipulare care conţin
cuvîntul „muie” (în limba ţigănească înseamnă „gură”), şi copiii înţeleg acum
expresiile ce indică o formă de sex dezaxat. Cînd vrei să înjoseşti pe cineva,
îi dai la muie, îi arăţi degetul lung. Mesajul este şi o ameninţare a
politicienilor de la putere să nu facă nimic de capul lor. A-i da peste muie
unui partid înseamnă a-i îndemna pe parlamentari să se gîndească de zece ori
înainte să aprobe o lege. Protestul cu muia este vulgar, însă … nu curge sînge.
Guvernanţii au reacţionat, era cît pe ce să-i aresteze pe
protestatarii care afişează măscări, dar şi-au dat seama că mesajele anti PSD
lipite pe autoturisme în trafic, arate cu plugul pe cîmp sau coborîte cu
paraşuta din avion sînt făcături ce arată faţa urîtă a politicii. Aşa că au
adoptat calea acceptării libertăţii de exprimare şi îndemnul creştinesc să-i
ierte pe aceşti protestatari curajoşi, care-şi descarcă sufletul agitat de
tensiuni.
Românii de rînd înjură la fiecare pas, sînt iritaţi la
extrem, vor neapărat dreptate şi resping orice li se pare nedrept, chiar dacă
nu pot convinge lumea. Acţionează prin imitare şi preferă să fie supăraţi şi
nefericiţi. Cel care-şi jigneşte semenii, în loc să caute împăcarea cu aceştia,
nu are nici o mulţumire şi protestează din orice, idealist, demoniac în cele
din urmă.
Şi instituţiile de stat se comportă asemănător. Întîi taie
şi apoi măsoară, sînt grăbite să emită ordine, n-au răbdare să-i consulte pe
toţi cei interesaţi de subiect şi să decidă în deplină cunoştinţă de cauză.
Efectul este o continuă oscilaţie, progresul social fiind urmat de stagnări
lungi – unii construiesc şi ceilalţi dărîmă, iar oboseala şi pierderea sînt ale
tuturor.
În loc să-i instigăm pe cetăţeni la revoltă, ar fi de folos
pentru societate să găsim temeiuri şi motivaţii de convieţuire. „Muie” este o
atingere adusă onoarei, o instigare la batjocorire. Imputarea în public a unor
pericole potenţiale are ca efect expunerea politicienilor la dispreţul public
şi electoratul acestora fie se erodează, fie apare efectul de fidelizare – vom
afla la următoarele alegeri, dar de regulă manipularea politică produce efecte,
mai ales cînd manipulatorii emit mesaje originale.
Articolele din Codul penal privind insulta sînt neclare, aşa
că instanţele le aplică diferit, unele o consideră faptă penală, altele nu,
ceea ce a dus la dezincriminarea acestei infracţiuni. Românilor le place să
insulte şi o fac cu patimă. A intervenit Curtea Constituţională, dar problema
juridică n-a fost rezolvată, aşa că românii profită, iar cel insultat poate
obţine satisfacţie doar printr-un proces civil, cu costuri financiare, de timp
şi de imagine.
La insultă se răspunde cu insultă şi caruselul calomniei se
învîrteşte zi şi noapte… Proferăm injurii la adresa conducătorilor şi a
instituţiilor, însoţite de gesturi obscene, care le lezează demnitatea şi
onoarea – deşi mulţi par indiferenţi, imuni la critici. Legea actuală prevede
amendă de 200-1.000 lei, plăteşti 100 lei şi poţi scrie „muie” încă o dată…
Poliţia n-a aplicat nici o contravenţie, de vreme ce n-a existat nici o
plîngere, PSD-ul preferînd să înghită găluşca fierbinte.
Opinia publică savurează păruiala politică, în ţara lui Caragiale
nimic nu-i prea grav, ne place societatea liberă şi gura lumii slobodă –
proverbul spune că eşti nebun de-o închizi. Cine proferează insulte riscă
totuşi să fie tras la răspundere civilă, dacă fapta sa produce daune unei
persoane sau instituţii, căci libertatea de exprimare poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi dreptul la propria imagine.
Insulta poate fi sancţionată şi prin obligarea la daune
morale, ca penalizare pentru atingerea imaginii reclamantului. Dreptul penal
este însă prea blînd cu cei care insultă şi Codul civil este aplicat tot cu
îngăduinţă. Ne consolăm aşadar cu ideea că este scuzabil să dai cu muia şi că
nu vei fi iertat dacă arunci cu piatra!
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu