Mai vino sa-ți arat în zbor cocorii
Să ne plimbăm , să stăm la o agapă
Uitând de noi ne vor surprinde zorii
Închide ochii să-ți
sărut o pleoapă
Împreunați vom
regăsi în mare
O urmă pe nisip ce se pierduse
Și timpul cel oprit în așteptare
Pornit va bate-n inimi suprapuse
Sloiuri de flăcări reaprinse parcă
Două lumini curate și
rebele
Tăcuți ca două vâsle
fără barcă
Doar vom pluti fără catarg și
vele
Deasupra numai cerul priveghează
Luna și stelele din
apa mării
Cum tremură-n lumină și
se-așează
Ca glia în genunchi la baza florii.
(Din volumul Neovisme 2013)
Minunat poem! Pretuire Ovidiu!
RăspundețiȘtergereMulțumim Gelu pentru postare!