Modelul Orban – Viktor, nu Ludovic

Recent, nu ştiu cu ce ocazie, ambasadorul român la Londra făcea o analiză interesantă despre situaţia politică din Uniunea Europeană. Dan Mihalache observa că o parte din liderii europeni îl au ca model pe Vladimir Putin, dar şi pe Viktor Orban.

Dacă în privinţa preşedintelui Rusiei exagerează, într-adevăr, premierul Ungariei a devenit nu un model propriu-zis, ci a deschis calea unui mod nou de raportare a unei ţări mici la ţările dezvoltate ale UE.

Teza lui este simplă, şi se poate rezuma la o propoziţie: Ungaria înainte de toate. Nu ştim câţi lideri europeni sunt dispuşi să accepte modelul Orban, însă este o certitudine că politicienii europeni, fiecare premier, fiecare preşedinte pune ţara lui înainte de orice.

Excepţie pare să facă o singură ţară. Evident, România.

Nicio ţară nu face atâtea temenele Uniunii Europene. Nimeni nu se prosternează cu atâta obedienţă în faţa Bruxelles-ului. După fiecare măsură luată de un guvern, după fiecare gest politic, după fiecare declaraţie făcută de un politician se pune imediat întrebarea: oare ce va spune Bruxelles-ul?

Raportul Departamentului de Stat SUA a ajuns să ţină locul oricărui raport făcut de guvern, de preşedinte, de parlament. Comisia de la Veneţia este venerată ca Sfânta Scriptură, având un fel de drept de veto pentru legile adoptate de Parlamentul României.

Ambasadorii de la Bucureşti dau sfaturi, se amestecă în politica internă, fac lobby pentru firmele din ţările lor, intervin la guvern. Tradus în termeni româneşti, fac trafic de influenţă.

Cum s-a ajuns în starea aceasta? Pas cu pas. S-a negociat în genunchi intrarea în UE, s-au acceptat condiţii împovărătoare pentru România.

Încet şi sigur au fost distruse toate întreprinderile mari care puteau face concurenţă firmelor de acelaşi profil din ţările dezvoltate.

Nu este cazul aici să vorbim despre situaţia din justiţie, dar în bună parte DNA şi SRI, respectiv Kovesi şi Coldea, şi-au adus aportul la distrugerea capitalului românesc. Oamenii de afaceri români au fost trataţi ca nişte hoţi, în vreme ce de multinaţionale nu s-a atins nimeni.

În ţara vecină, în Ungaria, care are jumătate din populaţia României, Viktor Orban a pus piciorul în prag. Întâi Ungaria, întâi capitalul maghiar. A re-naţionalizat, a pus condiţii drastice pentru multinaţionale. A ajuns până acolo încât, pentru susţinerea afacerilor mici, a decis ca hipermagazinele să fie închise în weekend. A fost un gest simbolic, dar a dat un semnal că pune micul negustor maghiar mai presus de multinaţionalele care au acaparat întreg comerţul.

Nimic din toate acestea nu s-a petrecut în România. Partidele de dreapta, primele care ar trebui să susţină capitalul autohton, dau tonul. Occidentul ne-a luat forţa de muncă. 3-4 milioane de cetăţeni români muncesc pentru PIB-ul altor ţări. Sunt prost plătiţi în raport cu autohtonii, trăiesc ca vai de ei, dar temenelele la adresa admirabilei democraţii europene nu încetează.

În aceste condiţii, un lider ca Orban – Viktor, nu Ludovic – cum să nu devină model pentru ţări care se află în raporturi de inferioritate faţă de nucleul ţărilor dezvoltate? Cel care încearcă să-l imite este Liviu Dragnea. Nu are însă forţa liderului maghiar.

Dar ar putea răsări pe tărâmul politicii actuale un politician care să declare cu fermitate “România înainte de toate”?!

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş