O pată pe conştiiţa colectivă

Alături de mineriade, şi – puţin forţat – alături de evenimentele din decembrie 1989, violenţele de la mitingul din 10 august vor rămâne puncte de reper în confruntarea politică pe termen lung. Nu atât prin duritatea ripostelor jandarmilor, prin brutalitatea cu care a fost lovită o jandarmeriţă, cât prin multele necunoscute din jurul evenimentelor care s-au derulat cu o repeziciune greu de surprins în ciuda zecilor de camere de luat vederi. Practic, fiecare participant avea posibilitatea să filmeze, să imortalizeze fiecare moment. Cu toate acestea, persistă întrebările de genul ” 21/22/Cine-a tras în noi?”.

Procurorii militari au făcut apel la populaţie să ofere informaţii. Vor să afle date despre jandarmii care au brutalizat persoane fără apărare, şi în acelaşi timp date despre civilii care s-au năpustit asupra unei jandarmeriţe pierdută de pluton. În funcţie de viteza cu care se va finaliza dosarul violenţelor se va vedea în ce măsură tehnologia modernă ajută la aflarea adevărului.

Până atunci, mitingul de la mijlocul lunii august, atribuit generic Diasporei, rămâne un izvor de inspiraţie pentru viitoarele acţiuni politice. Fiecare tabără se va situa şi va interpreta datele în funcţie de interesul imediat. PSD va merge pe linia respectării legii acuzând opoziţia că a participat la un miting neautorizat. Nu va ezita să-l acuze pe preşedintele Iohannis că nefăcând apel la calm şi linişte a încurajat violenţele. Va fi sancţionat pentru modul în care a calificat acţiunea jandarmeriei, una dintre instituţiile de bază în sistemul de părarea a siguranţei cetăţeanului.

O tabără va vedea că jandarmul a agresat cetăţeanul, iar altă parte că a asigurat legea şi ordinea. Între aceste două puncte de vedere se va desfăşura o întreagă poveste politică. La final justiţia va da un verdict. Dar până atunci cercetările procurorilor militari vor fi interpretate tot în funcţie de interesul politic al fiecărei părţi.

În mod normal, după evenimente de genul acestora, soldate cu victime, se caută şi se găsesc ţapi ispăşitori. Din acest punct balanţa se înclină în defavoarea guvernului, în subordinea căruia se află instituţia Jandarmeriei. Responsabilitatea politică este de resortul ministrului de interne şi coboară pe scara ierarhică de la ministrul secretar de stat până la prefectul de Bucureşti. Responsabilitatea profesională cade asupra şefului Jandarmeriei, a ofiţerului însărcinat cu securitatea mitingului, urmând ca în funcţie de modul de comportare fiecare jandarm să răspundă personal pentru faptele sale.

Dar întrebările la care nu se pot da răspunsuri persistă.  Au existat instigatori? Cine i-a angajat? Ce s-a urmărit poate fi explicat, în funcţie de beneficiul, teoretic, al fiecărei tabere.

Prin mobilizarea românilor din străinătate, a Diasporei, fără niciun dubiu cel ce avea şi are de câştigat este preşedintele Klaus Iohannis. Sfârşindu-se cu acte de violenţe evident mitingul a fost compromis. Prin compromiterea mitingului are de câştigat PSD. Deci se poate trage concluzia că provocatorii au fost angajaţi de PSD. Se ajunge la baza protestelor de anvergură, practic la mineriadele atribuite PDSR-ului, strămoşul PSD.

După această logică în spatele violenţelor nu se poate afla decât PSD. Există, însă, argumente care pledează în defavoarea taberei preşedintelui. Candidat la preşedinţie, Klaus Iohannis are tot interesul să compromită PSD. Ca şef al SRI şi al altor structuri de putere, preşedintele are la îndemână întreaga logistică pentru organizarea unor diversiuni, a unor acţiuni de manipulare a populaţiei care să pună în dificultate adversarii.

Prin urmare, ne aflăm din nou în faţa unei dileme, în jurul căreia începe să se brodeze viitoarea campanie electorală. Dincolo de pierderea şi câştigul electoral al fiecărei tabere, mitingul din 10 august rămâne o pată urâtă pe conştiinţa colectivă, influienţată, aşa cum se spune în ultima vreme, de „emoţie”.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş