Opoziţia are cuvântul

Raportul pe marginea violenţelor de la mitingul din 10 august, odată prezentat nu rămâne altceva de făcut decât contestarea lui de cei care nu pot fi de acord cu el. Deci opoziţia are cuvântul. Fiind parte în conflict, evident că nu a fost întocmit de ministrul de Interne. Teoretic, comisia care l-a redactat  trebuia să fie neutră. Nu ştim dacă a fost. Din ceea ce poate fi făcut public, lucrurile par clarificate. Raportul are însă o parte secretizată. Ce cuprinde ştiu câteva persoane.

Opoziţia nu are acces la acele date. De aceea a cerut înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă. ALDE se opune. Pentru acest lucru ar trebui convocată o sesiune extraordinară. A le cere deputaţilor să-şi întrerupă vacanţele este un deranj prea mare.

Trecem peste faptul că PNL depune o plângere penală împotriva lui Liviu Dragnea. Nu pentru corupţie de data aceasta, ci pentru că şi-a delegat atribuţiile de preşedinte al Camerei Deputaţilor plecând în concediu. După cum se vede, PNL se specializează în plângeri penale. Prin repetiţie, există riscul de a se compromite ideea de plângere penală, ducând cu gândul la delaţiunea din alte vremuri.

Este însă un demers politic şi trebuie înţeles în actualul context. Partidele de opoziţie aruncă totul în luptă. Este un moment bun. Indiferent de concluziile raportului, ba chiar indiferent de adevăr,  PSD este prins la mijloc. Răspunsurile nu au cum să mulţumească nici pe protestatari, nici partidele de opoziţie.

Finalitatea politică firească este o demisie la vârf. Sigur, persoana vizată este ministrul de Interne. Dar PSD este obişnuit să iasă din clinciuri, oricât de dure sunt ele.

Soluţia la care va recurge s-ar părea că este una radicală. Se vorbeşte despre o încercare a eliminării preşedintelui Iohannis  sub acuzaţia de înaltă trădare. Ideea probabil a venit de la Ludovic Orban, care a depus o plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă sub aceeaşi acuzaţie, de înaltă trădare.

S-a ajuns la absurdităţi? Se duce şi ultima fărâmă de bun simţ în politică. Or fi politicienii în fel şi chip, dar până la înalta trădare este, totuşi, o cale lungă. Asta nu înseamnă că în politică nu pot fi folosite orice arme, indiferent cât sunt de murdare.

În acel stadiu s-a ajuns. Cale de întoarcere nu mai există. Pentru revenirea la un echilibru cât de cât acceptabil, cineva trebuie să facă un prim pas. În mod neaşteptat, o propunere vine de la PMP. Tânărul Eugen Tomac din ce în ce mai mult dă dovadă de maturitate. Dar cine să asculte de liderul unui partid mic, care în plus este şi succesorul lui Traian Băsescu?

    Un semnal de întoarcere la o normalitate aşteptată mai mult decât se crede, poate veni numai de la şeful statului. Klaus Iohannis este însă, în campanie electorală, iar strategia lui nu include apelul la calm, şi cu atât mai puţin încercarea de a pune partidele la o masă verde.

Datorită atitudinii lui ostile, fără nuanţe, faţă de PSD-ALDE, este posibilă orice contramăsură luată de cele două partide. Aşadar, este posibilă şi acuzaţia de înaltă trădare.

Ce să mai spui? Mai are rost o analiză obiectivă privind evenimentele din 10 august, dacă războiul politic oricum continuă, indiferent de concluzii?

Taberele sunt ireconciliabile. Cine face mai multă gălăgie are o şansă în plus de a se face auzit. Aşa trebuie înţelese demersurile opoziţiei, la fel ale puterii. Dar cea mai îndrituită să vorbească mai mult este, totuşi, opoziţia. Deocamdată, în acest caz, dreptatea pare să fie de partea ei.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş