Scrisoare deschisă către români: să spargem, ÎMPREUNĂ, bula de ură...

Dacă s-a ajuns, în mult prea multe cazuri, ca în cadrul aceleiași familii să existe conflicte pornind de la apartenența la o anumită tabără politică, atunci e cât se poate de clar că greșim fundamental. Ieri ne întâlneam cu copiii în parc și vorbeam despre Nichita Stănescu și Marin Preda, iar astăzi nu ne mai întâlnim, nu ne mai vorbim, nici măcar nu ne mai scriem pentru că „pro-PNL” și „anti-PNL”, pentru că „pro-USR” și „anti-USR”, pentru că „pro-PSD” și „anti-PSD”, pentru că „pro-Iohannis” și „anti-Iohannis”, pentru că „pro-Cioloș” și „anti-Cioloș”? Atunci înseamnă că tocmai am scăpat printre degete ESENȚIALUL! Dacă ne uneau cândva poezia și literatura și ne dezbină până la ură acum disputa politică, atunci e evident că alegem hăul în locul înaltului, noroiul în locul nufărului. Însă tocmai șansa asta – a nufărului care se ridică deasupra noroiului – o avem încă în față. Avem posibilitatea de a ne reîntâlni întru sublimul speciei noastre. Desigur, avem și posibilitatea de a ne pierde, pe noi și pe ceilalți, în găurile negre ale sinistrului speciei. Aceste posibilități își împart în mod egal liberul nostru arbitru. Depinde doar de noi ce anume alegem...

În ce mă privește, pot să vă spun că sunt foarte bucuros să joc tenis cu bunul meu prieten Liviu (da, tot Liviu, dar votant USR), să împart o sticlă de vin roșu bun cu ruda mea Tiberiu (votant Băsescu, „băsist” convins), să vorbesc despre fizică și metafizică ore în șir cu ruda mea Ștefan (simpatizant Iohannis), să mănânc cele mai bune paste cu fructe de mare din lume pregătite cu măiestrie de finul și bunul meu prieten Adi (votant PSD), să donez pentru copiii bolnavi direcționând în mod egal banii către o organizație umanitară condusă de oameni cu care rezonez și către o organizație umanitară condusă de oameni cu care nu rezonez (parteneri de drum cu Cioloș)!

Să nu ne iluzionăm, dragi români, indiferent în ce tabără vă aflați: NU va veni Harry Potter cu bagheta magică pentru a ne face să găndim dintr-o dată la fel în ceea ce privește politica. Dacă pentru mine, spre exemplu, Iohannis este un personaj grav avariat sufletește, incapabil de orice tresărire empatică reală, nemimată, mi-e foarte clar că pentru alții el e eroul din poveste care se bate cu balaurul zi de vară până-n seară. Asta, dragi români, n-o putem schimba... Ce putem însă schimba este modul cum ne raportăm unii la ceilalți. Pentru că dacă ne pierdem umanitatea alegând calea urii, atunci suntem iremediabil pierduți. Într-o mare de ură, pierduți suntem toți: „useriști” și „anti-useriști”, „pesediști” și „anti-pesediști”, „peneliști” și „anti-peneliști”, „iohanniști” și „anti-iohanniști”, „cioloșiști” și „anti-cioloșiști”... Dacă se rup zăgazurile urii, atunci ne vom îneca toți, niciunul dintre noi nu va mai putea respira aer curat, neotrăvit. Iar singurul baraj în calea viiturii de ură vidă e UMANITATEA noastră. Aici este CHEIA, aici este SOLUȚIA!

Este motivul pentru care repet la nesfârșit că am ales să împart o donație în mod egal între două organizații umanitare – una condusă de oameni de care mă simt apropiat, una condusă de oameni de care nu mă simt apropiat. Nu repet acest lucru pentru că aș fi făcut eu nu știu ce donație colosală. Sunt mulți oameni care donează de mult mai multă vreme, în mod constant. Deci nu asta este ideea. Repet acest lucru pentru că astfel de gesturi ne pot vindeca de ură. Faptul de a dona bani chiar dacă ai opinii politice complet diferite de ale celor care fac, totuși, mult bine prin asociația lor umanitară reprezintă un exercițiu pe care îl consider absolut necesar. Acest gest a ajutat niște copii sărmani, dar m-a ajutat și pe mine. M-a ajutat să mă ridic întru dragostea față de oameni în loc să cad în golul nesfârșit căscat de prăpastia urii. M-a ajutat să văd nufărul dincolo de noroiul deasupra căruia a reușit, ca un viu simbol, să se ridice...

Fie să alegem ceea ce ne înalță ca specie și fie să ne vindecăm de ură și dezbinare prin gesturi simple, precum cel pe care am ales eu să-l fac. Pentru mine, sunteți toți oameni, sunteți toți români, dragi oameni și români „peneliști” și „anti-peneliști”, „pesediști” și „anti-pesediști”, „useriști” și „anti-useriști”, „iohanniști” și „anti-iohanniști”, „cioloșiști” și „anti-cioloșiști”! Și am ales, dincolo de opiniile ce ne despart, să continui să joc tenis cu bunul prieten Liviu „useristul”, să continui să împart o sticlă de vin roșu românesc cu ruda mea Tiberiu „băsistul”, să continui să vorbesc despre fizică și metafizică ore în șir cu ruda mea Ștefan „iohannistul”, să continui să mă bucur de viață mâncându-i toate pastele cu fructe de mare finului meu Adi „pesedistul”, să continui să donez în mod egal pentru organizația umanitară condusă de oameni cu care rezonez și pentru organizația umanitară condusă de „cioloșiști”. Asta este alegerea mea, dincolo de tot ce ne desparte. Și dacă am o stare de bine sufletesc, dacă simt că, astfel, spiritul meu bea apă vie în loc de nisip fierbinte, atunci înseamnă că am ales corect, că am ales... OMENESCUL.

Fie ca retortele chimice și alchimice ale Centenarului să ne ajute să transformăm apa moartă din poveste în apa VIE din poveste. ...Fie să FIM!

deputat Liviu Pleşoianu