Eligibilii

 
de Dumitru Păcuraru

 Sunt multe moduri în care se pot categorisi cetăţenii înregimentaţi politic. Ar fi fost mai corect să-i numim „politicieni”, dar nu toţi cei care s-au înscris într-un partid sunt politicieni.

Potrivit celei mai simple definiţii „politician” este cel care de pe urma înscrierii într-un partid câştigă o funcţie. Cconsilierul local,  consilierul judeţean, primarul, preşedintele consiliului judeţean, parlamentarul obţin funcţiile prin alegeri. “Politicieni” sunt şi cei care sunt numiţi pe anumite funcţii datorită carnetului de partid. Numărul acestora este foarte mare,  cuprinzând şefi de instituţii, funcţionari mai mari sau mai mici, dar şi diverse persoane angajate pe posturi executive, de la şefi de agenţii, de departamente la şoferi şi secretare.  Practic este imposibil  să se facă un inventar al tuturor persoanelor care îşi datorează poziţiile sociale faptului că fac parte dintr-un partid politic.

Probabil aşa este peste tot în lume. Dacă nu ar avea un avantaj nu s-ar înscrie nimeni în partide, mai ales că trebuie să plătească şi cotizaţii. Umblă vorba că după ce primesc o funcţie, în semn de recunoştinţă trebuie să „cotizeze” pentru partid.

O categorie aparte de politicieni sunt „eligibilii”. Sunt persoanele care sunt incluse pe o listă electorală pe locurile care le dau siguranţa că vor fi aleşi, fie pe poziţii de consilieri locali şi judeţeni, fie de parlamentari.

Pentru aceste locuri privilegiate se dau lupte grele în fiecare partid. Locurile eligibile sunt ca nişte lozuri pe care trăgându-le ai siguranţa într-o proporţie de cel puţin 90% că  vor fi câştigătoare.

Desigur, acest procent este discutabil. Depinde ce unitate de măsură ai folosit. De obicei calculul ţine seama de sondaje. Pentru locurile eligibile la alegerile parlamentare care se apropie, cea mai sigură medotă folosită sunt rezultatele obţinute la alegerile locale.

Se spune că votul politic la locale este cel dat pentru consiliul judeţean. Este adevărat doar pe jumătate. De exemplu la alegerile de la locale, se observă că partidele mici au obţinut cel mai mare număr de voturi la consiliile judeţene, iar partidele mari la primării.

Astfel PMP de pe urma celor 423.147 de voturi a obţinut 5,88%, UDMR 5,28% la un număr de 379.924 de voturi. Sub pragul electoral la consilii judeţene s-a situat Pro România cu 4,95%, în schimb la consilii locale a obţinut 5,18%.  La consilii locale UDMR a obţinut 4,92%.

 Rezultatele sunt interpretabile şi în cazul partidelor mari. PNL a obţinut cel mai mare număr de voturi, 2.578.820, la primării. Şi PSD tot la primării a obţinut cel mai mare număr de voturi, 2.262.791.

În procente PNL are 34,58%, iar PSD 30,34%. În schimb la consiliile judeţene, PNL a obţinut 30,76%, iar PSD 22,32%. Ceea ce trebuie reţinut este că ambele partide au obţinut peste două milioane de voturi. Aşadar, sunt partide mari.

Restul partidelor se situează sub un milion de voturi. USR-PLUS are dificultăţi în a-şi socoti procentul. Dacă sunt luate în calcul consiliile locale, USR-PLUS a obţinut 504.563 voturi, reprezentând 6,85%. După propriile socoteli, ţinând seama că a candidat şi sub alte formule, în alte tipuri alianţe, cele două partide socotesc că au obţinut cu 3 procente mai mult. Reclamă şi că voturile de la consiliul general din Bucureşti nu a fost luat în calcul la voturile pentru consiliile judeţene. Deci USR-PLUS pretinde că ar avea spre 10%.

În urma rezultatelor obţinute Pro România şi ALDE au decis că trebuie să meargă împreună la parlamentare pentru că voturile de la locale arată că nu vor trece pragul electoral.

În cifre Pro România şi ALDE întrunesc împreună numărul necesar pentru trecerea pragului electoral. Partidul lui Ponta a fost votat de 331.878 alegători. Partidul lui Tăriceanu a fost votat de 124.649 de alegători, reprezentând 1,67%.

Cifrele variază, unele partide au cele mai multe voturi la primării, altele la consilii judeţene, altele la consilii locale. Acest lucru arată că se votează încrucişat.

 Indiferent de modalitatea de calcul, rezultatele de la locale oferă cea mai fidelă oglindă a poziţiei partidelor aflate în faţa alegerilor parlamentare.

La întocmirea listelor electorale pentru parlament, deci pentru stabilirea numărului poziţiilor eligibile, se ţine seama de aceste rezultate.

„Eligibilii” sunt stabiliţi de forurile democratice ale fiecărei formaţiuni. Propunerile se supun la vot, dar un cuvânt de spus are conducerea centrală.

Procesul desemnării „eligibililor” este cea mai dificilă perioadă prin care trece un partid. Pentru a-şi face o idee, cetăţeanul de rând poate face o comparaţie cu perioadele de rut la cele mai violente animale. Se dau lupte crâncene pentru supravieţuirea politică. Locurile sunt puţine, pretendenţii mulţi.

Alianţa USR-PLUS, potrivit sondajelor pre-electorale, era cotată între 15 şi 20%. La euroalegeri a obţinut peste 20%. La alegerile locale, deziluzie totală. Rezultatele sunt mult sub aşteptări. Drept urmare lupta pentru locurile eligibile pentru parlament s-a transformat într-un război pe faţă.

Spălatul rufelor murdare în public încă nu s-a încheiat. Greu se va întocmi lista eligibilor la Pro România şi ALDE.

Nu este simplu la niciun partid. Faţă de 2016, PSD va obţine mai puţine mandate în 2020. Deci o serie de parlamentari social democraţi actuali nu se vor număra printre eligibili.

Datele arată că PNL va obţine mai multe locuri în parlament, dar şi foamea de promovare este mai mare. Deci şi aici vor avea loc bătălii interne pentru locurile eligibile.

Anunţul lui Ludovic Orban că-şi doreşte în parlament cât mai mulţi din actualii miniştri a stârnit nedumeriri. Şi pentru care fapte, se întreabă liberalii din teritoriu care au muncit pentru rezultatele obţinute la alegerile locale.

Niciun partid nu trece uşor peste perioada desemnării candidaţilor eligibili la alegerile parlamentare. Se nasc multe nemulţumiri. Grupuri întregi, de la primari la consilieri şi şefi de instituţii, care au muncit la alegerile locale, nu se mai implică în campania electorală pentru parlament.

Şi acesta este unul din motivele pentru care prezenţa la alegerile parlamentare este mai mică decât la alegerile locale.

  Indiferent cum sunt desemnaţi, „eligibilii” formează „crema” unei formaţiuni politice. Odată ajunşi pe funcţiile râvnite, încep să-şi plătească datoriile, recomandând, ajutând la rândul lor, la acordarea unor beneficii politice şi sociale grupurilor şi persoanelor care i-au ajutat.

Cam aşa se deschide şi se închide cercul privilegiilor în fiecare partid politic.