de Gheorghe Pârja
Scriam pe vremuri că nu te poți întoarce în vechime
deoarece târgul este scufundat cu negustori cu tot. Credeam că poezia nu
exprimă adevăruri, nu o pui într-o ecuație silogistică, ci îi lași libertatea
de a cutreiera prin pășunile Soarelui. Apoi, cu vremea, m-am domolit cu zborul
și mi-am găsit culcuș într-un concret interior, chiar în viața poeziei.
Edificiul meu liric, din acel început, mi-a fost contrazis recent de criticul
literar Irina Petraș, prin publicarea unei antologii, unică în felul ei. Este
vorba despre „Cartea cuvintelor-madlenă”(Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca,
2020). Volumul a fost editat de Filiala Cluj, sub egida Uniunii Scriitorilor
din România. A fost numită de gânditoarea cărții, Irina Petraș, povestea
cuvintelor copilăriei, a cuvintelor memoriei. A cuvintelor-madlenă, amintind
unora de fascinantele prăjituri care îndulceau, pe alocuri, vremea prunciei.
Autoarea antologiei ne aduce aminte că, odată cu
înaintarea în vârstă, ne cutreieră, sub formă de amintiri, cuvinte pe care le
foloseam în copilărie. Vrea să ne amintească destinul cuvintelor care nu
îmbătrânesc precum omul, ci doar se retrag într-o liniște de așteptare, lăsând
loc altor surate dreptul la viață activă. Cartea mai vrea să ne spună că acele
cuvinte-madlenă îți pot veni oricând în ajutor, doar trebuie să le spui pe
nume. Au ceva din miracolul penei de pasăre măiastră din basmele noastre. Când
ești în impas, scuturi pana, și vine pasărea în ajutor. În viziunea autoarei,
poveștile-madlenă retrăiesc copilăria, dar sunt totodată elogii aduse bogăției
limbii române de ieri și de astăzi.
Cartea cuprinde mărturisirile a 63 de autori, membri
ai Filialei Cluj a Uniunii Scritorilor din România. Dar și portretele lui Ioan
Pavel Petraș și Vasile Dâncu, care au plecat departe și au lăsat cuvintele să
vorbească în locul lor. Din Reprezentanța Maramureș au fost invitați să
colaboreze la alcătuirea volumului scriitorii: Alexa Gavril Bâle, Florica Bud,
Tatiana Dragomir, Nicolae Iuga, Gheorghe Pârja. Fiecare autor, din antologie,
însoțește textul cu fotografii, din copilărie-tinerețe, care contribuie savuros
la recompunerea atmosferei, dominată de cuvintele memoriei. Ni se relevă un
peisaj lingvistic care ilustrează o enciclopedie personală, fiecare cu valea și
casa lui, cu părinții și neamurile, cu vecini ori săteni, dar și orășenii care
au rămas în memorie. Cu mulți dintre ei, zadarnic îi chemi, nu te mai poți
întâlni.
Pe când cuvintele lor, cuvintele memoriei, la o
chemare, ai șansa să le ai în preajmă. Ba se pot cuibări și în propoziții. Mai
rămâne să le faci înțelese. Fiecare autor provoacă memoria cu un farmec aparte.
Este și un inedit dicționar-mărturisire, extrem de folositor pentru istoria
literaturii. Citind cu atenție textele autorilor, am observat și teritoriul
prin care își duc viața mocnită unele cuvinte. Au o răspândire imprevizibilă,
după o regulă știută doar de lumea trecută. Așa, unele cuvinte-madlenă din
Maramureș, din satul meu, le-am aflat prin curțile copilăriei lui Cornel Cotuțiu,
Ion Nistor, Ioan-Aurel Pop, Adrian Popescu, Olimpiu Nușfelean, Vasile V. Filip
și mulți alții. Bată-vă norocul să vă bată!
Am observat că graiul maramureșean se prezintă
aproape unitar pe Văile Ținutului. Totuși, cu diferențieri fonetice pe cursul râurilor
Mara, Cosău, Iza ori Tisa. Sau chiar între sate. Când mama a venit de noră în
Desești, dintr-un sat apropiat, a nuntit și câteva cuvinte cu care a venit ca
zestre. Că suflă vânt pe sub pământ, mulțumescu-ți de cuvânt. Când ne va
îngădui pandemia, socotesc că ar fi interesant să facem o întâlnire, chiar în
Maramureș, a celor prezenți în această antologie. Dar și a altora. Biletul de
intrare în agora să fie un text scris cu ajutorul cuvintele memoriei, cât
permite propoziția și fraza. Ar fi un spectacol lingvistic de neuitat. Până
atunci, apreciez și laud antologia gândită de Irina Petraș. Din care nu
lipsește Maramureșul. Este încă o apariție editorială de valoare, pusă sub
egida Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Ca atâtea altele care luminează
drumul cărților gândite de distinsul critic literar.
Deci, te poți întoarce în vechime, dar nu mai
întâlnești negustorii, ci cuvintele din târgurile lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu