Lecții de învățat. Cartea și lectura

                     

                                                                                                     de Viorica Pârja

 Lectura și scrisul nu țin de anotimpuri, de evenimente mai mult sau mai puțin prietenoase, ci de nevoia interioară a omului. La un sumar studiu sociologic, s-a citit mai mult în perioada pandemiei. S-au recitit cărți uitate pe rafturi în bibliotecă. Și s-a meditat pe tema cărții, citirii ei și culturii. Dar s-a văzut și atitudinea față de carte și cultură, care, vorba cuiva, și-au pierdut condurii și nimeni nu prea e interesat să-i caute și să-i găsească.

Un specialist a fost întrebat dacă e benefică lectura online, la care s-a apelat mult în această perioadă. Iar răspunsul a fost cam așa: Orice tip de lectură e binevenită. Important nu e suportul lecturii, ci capacitatea cititorului de a alege. De a selecta ce este valoare sau nu, adevăr sau fals, decență și exhibiționism, vocație sau veleitarism, talent sau impostură.

Cartea, adică lectura, ca etalon al trecerii cu folos prin școală, este pusă cel mai des în contrast cu ceea ce generic intră în categoria „ecran“ (televizor, calculator, tabletă, telefon). Și sentința simplistă: lumea nu mai citește, consumul cultural este tot mai redus.

Școala – ca mediu formal de învățare – func­ționează în multe cazuri ca un filtru în ceea ce privește influențele externe, însă uneori pare depășită de amploarea și complexitatea fenomenelor la care asistă. Câteodată neputincioasă. Lecții de învățat!