Pandemia şi Constituţia, Ortodoxia şi politica

 Credincioşi violenţi. Greu de acceptat ca reală asocierea acestor două cuvinte. Cuvioasa Parascheva din Iaşi va intra pentru a doua oară în istorie. De data aceasta în istoria pandemiei de coronavirus din anul domnului 2020.

Ciorchini de oameni fără măşti forţând cordonanele de jandarmi la intrarea în catedrala metropolitană în care este expusă racla cu osemintele Sfintei Parascheva, protectoarea Moldovei.

Pe cât de mare le este credinţa că sfintele moaşte le dă putere şi energie, pe atât de tare oameni împing, strigă, negociază cu oamenii de ordine pentru a le permite intrarea în curtea catedralei.

Printre participanţii la pelerinaj oneşti, cinstiţi, buni credincioşi, s-au strecurat „elemente provocatoare”. Protestatarii de profesie îşi fac apariţia acolo unde este rost de ceva scandal. Au texte prefabricate, valabile la orice tip de protest. Cuvintele-cheie< drepturi, libertate, Constituţie.

Cu ce diferă protestele din faţa catedralei din Iaşi de protestele cu caracter politic?  Este greu de făcut o paralelă între tipurile de proteste, însă ele au un numitor comun< violenţa.

Cine şi-ar fi putut imagina că se poate protesta violent pentru a intra într-o biserică unde sunt expuse moaştele unui sfânt? Şi totuşi, aceste lucrui se petrec. Aş cita dintr-un document din timpul pandemiei de ciumă din Transilvania din anii 1742-1743. „Comisarul regal Karolyi Şandor a stăruit fără efect pentru respectarea generală a prescriptelor, fiindcă poporul incult nu a putut fi constrâns să fie precaut şi să încredinţeze streinilor bolnavii şi morţii. Pentru asta guvernul a mustrat aspru judeţul Satu Mare  zicând că prin credinţa sa oarbă în predestinaţia calvinistă poporul îşi cauzează propriul său sfârşit.” (Bagossy Bertalan, SZATMÁR VÁRMEGYE TÖRTÉNETE)

Se întâmpla acum aproape 300 de ani. Tot într-o perioadă de grele încercări. În Satu Mare au murit peste 6600 de persoane.

Şi atunci, ca şi acum, guvernul a simţit nevoia de a politiza nenorocirea care căzuse asupra populaţiei.  Pentru nerespectarea „prescripţiilor” erau făcuţi vinovaţi calviniştii.

Nu avem date despre răspunsul dat de Biserica Reformată.  În schimb, putem presupune că groful de Carei, Karolyi Şandor, murind în anul 1743, deci în plină pandemie de ciumă, ca responsabil regal pentru comitatul Satu Mare şi susţinător înfocat al bisericii romano-catolice, a fost victima pandemiei de ciumă. Osemintele sale se află în capela familiei de la Căpleni, iar castelul său din Carei a ajuns cel mai vizitat obiectiv turistic din partea de nord vest a Transilvaniei.

Datorită moaştelor  Sfintei Cuvioase Parascheva şi  catedrala metropolitană din Iaşi  a devenit un obiectic turistic religios.

Sunt însă momente istorice diferite şi, de asemenea, personalităţi diferite. Nu toţi cei care se dedică aceleaşi cauze devin eroi sau martiri. În sensul acesta mă gândesc că eforturile guvernului de a limita răspândirea pandemiei nu vor fi apreciate în aşa măsură încât să fie o contrapondere la interzicerea pelerinajului la moaştele Sfintei.

După aproape 300 de ani nu se mai pune problema că preşedintele României este calvinist, iar cei care vor să atingă moaştele sfintei Parascheva sunt ortodocşi.

Nu. Ne aflăm în faţa unui război politic, nu religios. România se află în campanie electorală, dar este obligată să facă faţă şi pandemiei care se extinde de la o zi la alta.

În condiţii normale, Biserica Ortodoxă ar fi fost în măsură să rezolve conflictul dintre credincioşi şi guvern. Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc, la care participă sute de mii de persoane, a fost amânat din cauza pandemiei, în luna iunie a acestui an.

Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi la Iaşi dacă nu era campanie electorală. Pelerinajul în sine nu are elemente politice, dar acţiunile din jurul lui sunt puternic politizate. Ortodoxia, ca toate cultele religioase, nu poate fi scoasă total înafara jocurilor politice.

Pe de altă parte, este posibil ca înaltele feţe bisericeşti să nu creadă în periculozitatea noului coronavirus. În cazul concret, de la Iaşi, de manifestare a credinţei au apărut preoţi care au afirmat cu toată convigerea că moaştele oricărui sfânt vindecă, nu răspândesc boală.

Dacă majoritatea celor care forţează intrarea la racla Sfintei Cuvioase Parascvehva sunt mânaţi de o credinţă curată, înseamnă că lumea nu şi-a pierdut cu totul direcţia. Mai însemană şi că, indiferent de motivele invocate, oamenii au dreptul să se manifeste după cum le dictează conştiinţa.

Şi protestatarii  violenţi, consideraţi de unii drept nişte imbecili sunt semenii noştri.

Şi ei au dreptul să pună restricţiile dictate de pandemie faţă în faţă cu litera şi spiritul Constituţiei. În acelaşi timp, politicienii au toată îndreptăţirea să creadă că şi oamenii diferitelor biserici fac politică.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș