Crepuscul

                                                                                      in memoriam Marin Sorescu

Asemeni lui Iona îmi spulber idei

Îmi sfâşii şi visele mele

Pământul acesta îmi  pare imens

Şi simt nevoia să construiesc

Cetate de drumuri pe el.

Cetate înaltă cu turnuri de veghe

Cu una sau mai multe intrări înspre ea

Ca visele să poată da năvală-năuntru

Când sufletu-i pregătit ca şi ea!

Ce utopic respir. Îi urmez eu lui Iona?

Asemeni lui mă descompun, mă spintec şi eu.

Cetatea dispare acum şidrumurile

În vise se-opresc şi visele în drumuri lovesc,

În coşmar şi haos se transformă totul!

Iar pământul îmi pare deşert...