Decolonizarea după cel de-al doilea război mondial a dus la conflictul din Algeria, care s-a desfășurat între anii 1954 și 1962. A fost un război dur și sângeros, între localnicii musulmani sau islamiști algerieni și coloniștii francezi. Parisul numea, escamotând situația, ca pe ”evenimentele din Algeria”, iar scriitorul Albert Camus, născut în această colonie a suferit enorm, știind că francezii vor pierde războiul și mama sa ar putea să moară într-un tramvai aruncat în aer de către islamiștii și naționaliștii algerieni. Războiul a fost crud și după obținerea independenței circa 1200.000 de francezi localnici (pieds-noirs), plus militarii zuavi, au fost alungați peste Mediterana, iar circa 500.000 colaboraționiști arabi ai francezilor au fost împușcați, închiși sau alungați din țară. A fost o dramă pe care scriitorul Albert Camus a resimțit-o acut și a fost primul care a profețit încă din 1954 că Franța va pierde războiul, petnru că ghetourile arabe islamise și naționaliste duceau un feroce război de gherilă împotrira coloniștilor francezi veniți în Algeria, încă din 1830. Cartiere autonome arabe nu mai recunoșteau autoritățile franceze din colonie. Fapt ce a dus la lupte și atentate sângeroase. Se pare că, pe același principiu, al ghetoizării populației musulmane radicalizate de islamiști se încearcă construirea unor pseudo-societăți paralele chiar în metropola, Franța? De Gaulle și-a dat seama că armata nu va putea menține Algeria ca departamant francez peste mări, și a lichidat, politic sau carcerial, pe militarii francezi care au încercat să dea lovitura de stat din 21 aprilie 1961. Azi, în Franța există o mare minoritate musulmană care trăiește pașnic în foburguri, merg la moscheie și se roagă de sărbători în plină stradă. Sunt orașe în sudul Franței, care au majoritate musulmană. Pe același principiu al controlului local prin autonomizarea ghetorurilor, islamiștii încearcă să ducă un fel de război hibrid împotriva statului și republicii franceze. Despre acest pericol al islamiștilor au scris și s-au revoltat militarii francezi în prezent, ca în 1961. Se pare că stânga radicală, socialiștii, comuniștii sau marxiștii nu înțeleg pericolul divizării Franței pe criterii etnice și religioase impuse de pseudo-autonomiștii islamiști. Războiele se duc de sute de ani și demografic. Stânga speră că prin ateismul militant nu se vor coagula ghetorurile musulmane înspre islamism. Poate de aceea cele mai multe legi împotriva discriminării se referă la creștini ca să nu-și manifeste public sau evident credința și simbolurile pentru ca să nu deranjeze comunitățile musulmane radicalizate din marile orașe. Stângiștii nu înțeleg, că pe islamiști nu-i interesează filosofia marxistă a ”luptei de clasă”, un fel de surogat al ”luptei de rasă”, ci să-și impună legile religioase și interesele proprii, eventual sharia. Stângiștii pot fi folosiți ca „idioții utili” de islamiști? Președintele Macron este la mijloc în această situație. A reacționat dur la scrisoarea militarilor veterani din aprilie 2021, dar acum tace suspect, când în a doua scrisoare se revoltă tinerii militari activi francezi care anunță un posibil ”război civil”, de segregare în Hexagon?
Noua scrisoare deschisă semnată de mai mulţi militari din „generaţia de foc”, cei care au luptat în războaie internaționale după 2014, şi susţinută de peste 163.000 de persoane avertizează în privinţa riscului de război civil în Franţa. Scrisoarea, publicată duminică seara de revista de dreapta Valeurs Actuelles, acuză Guvernul francez că face concesii în faţa islamismului, transmite BBC. „Este vorba despre supravieţuirea ţării noastre”, se arată în scrisoare. Este un mesaj asemănător cu cel publicat la sfârşitul lunii trecute la iniţiativa a circa 1.000 de militari francezi, printre care şi 20 de generali. Autorii noii scrisorii susţin că fac parte din „generaţia de foc”, soldaţi care au participat la misiuni în Afganistan, Mali şi Republica Centrafricană sau la operaţiuni antiteroriste pe plan intern. Militarii reamintesc faptul că mulţi colegi ai lor au murit misiuni interne şi externe. „Şi-au dat viaţa pentru a distruge islamismul căruia voi îi acordaţi concesii pe pământul nostru”, subliniază ei. „Generaţia de foc” critică reacţia Guvernului francez faţă de „bătrânii” care au semnat scrisoarea de luna trecută. „Au luptat pentru ca voi să permiteţi Franţei să devină un stat eşuat?”, se întreabă semnatarii noii scrisori. „Dacă va izbucni un război civil, armata va menţine ordinea pe propriul nostru pământ. Nimeni nu poate dori o situaţie atât de îngrozitoare – nici bătrânii noştri, nici noi -, dar, da, războiul civil se pregăteşte în Franţa şi ştiţi asta foarte bine”, insistă ei. Potrivit Valeurs Actuelles, peste 163.000 de persoane şi-au declarat sprijinul pentru scrisoarea „generaţiei de foc”. Guvernul francez a denunţat scrisoarea publicată la sfârşitul lui aprilie. Ministrul Apărării, Florence Parly, le-a transmis autorilor că vor fi pedepsiţi deoarece au încălcat legea care le interzice membrilor armatei să-şi exprime în public opiniile despre religie şi politică. Franța, ca și pilon al Uniunii Europene, trece printr-o perioadă grea, iar moștenirea stângii și a socialiștilor nu pare să poată stopa segregarea religioasă de factură islamistă din Hexagon, prin metodele clasice ale multiculturalismului și filosofiei neo-marxiste. Prăbușirea Franței ar însemnea demantelarea U.E., ceea ce ar fi dramatic pentru continent și pacea în regiune. Reacțiile autorităților legale la segregarea rasială, economică, religioasă din foburguri nu poate fi ”lupta de clasă” și nici diluarea congruenței tectonice dintre ghetoruri și stat, ci o poilitică pliată pe interesul păcii, colaborării, culturii europene și destinului istoric al Franței, asta într-un moment când zonele controlate de propaganda islamistă crește în unele cartiere franceze, întâmplându-se chiar atacuri ale interlopilor asupra secțiilor de poliție din orășele franceze, pe modelul ”algerian” din 1954? Franța trăiește o provocare dificilă și azi nu-l are ca Albert Camus ca să ne profețească viitorul ei.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu