În ideea că oamenii cu natura vor trăi în comuniune, în
primii ani ai democraţiei a apărut conceptul de protecţie al mediului. După
modelul altor state europene au luat naştere şi instituţii abilitate, menite să
pună în practică o iniţiativă aşteptată cu interes de opinia publică.
Nici vorbă, autorităţile nu au fost în stare să rezolve
conflictele tradiţionale dintre oameni şi natură, cu consecinţe negative şi
pierderi de bunuri materiale. Defrişările pădurilor continuă, iar inundaţiile
şi alunecările de teren duc la vale tot ce le stă în cale. România pitorească
este plină de gunoaie, care aşteaptă să fie preluate şi reciclate de gropile
ecologice, aflate în chinurile facerii. Mai nou, la seria conflictelor
tradiţionale se adaugă unul mai puţin obişnuit. Oamenii se războiesc cu o parte
din natura vie, formată din jivinele pădurilor şi păsările Cerului. În
principiu, „combatanţii” nu ar avea motive de întâlniri ocazionale. Nu intră în
competiţie pentru acelaşi regim alimentar şi nici teritoriu comun nu au de
împărţit. Numai că, animalele trăiesc după alte reguli, şi nu ţin seamă de
principii. Indivizi izolaţi sau în formaţii, din lumea mamiferelor şi
păsărilor evadează din habitatul natural şi „violează” ecosisteme amenajate şi
locuite de oameni. Întâlnirea cu ursul la tomberon sau în bătătură poate fi
emoţională, dar nu sentimentală. Lupii şi urşii atacă stânele, iar mistreţii
fac ravagii în culturile agricole. Pentru fermieri ciorile de semănătură sunt o
pacoste, iar în sezonul cuibăritului, croncănitul lor strident şi zborul
aproape de sol aminteşte de filmul „Păsările” de A. Hitchook. Graurii iau cu
asalt livezile de cireşi şi duzi, iar cormoranii amenajările piscicole. Dacă
viticultorii nu-şi protejează plantaţiile de furia păsărilor, toamna în loc de
struguri riscă să culeagă frunze ruginite şi nostalgii autumnale. Din grupa
locuitorilor permanenţi sau a musafirilor nepoftiţi, fără să producă pagube
însemnate mai fac parte şi alte specii de păsări şi mamifere. Înainte de toate,
conflictul trebuie abordat ştiinţific. În sălbăticie, reflexul alimentar
(foamea) se reglează de la sine, deoarece stă la baza lanţurilor trofice (de
hrănire), în care fiecare specie este o verigă în postura de pradă şi prădător.
Speciile conflictuale (nu toate) din vârful lanţului, în lipsa prădătorilor
naturali se înmulţesc excesiv şi generează suprapopulaţii. Hrana fiind puţină,
nu ajunge la toţi chiriaşii şi inevitabil apare concurenţa inter şi intraspecifică.
Context în care animalele flămânde nu ezită să caute alte teritorii, fără să
realizeze că se expun pericolelor şi pot deveni pericole. Dacă la legile
naturii mai adăugăm şi restrângerea arealului, datorită activităţilor umane,
sau schimbării bioritmului, ca urmare a modificărilor climatice, ajungem la
concluzia că migraţia este justificată. Deşi argumentele sunt credibile,
problema conflictului tot nerezolvată rămâne. După opinia inginerului George
Radu, fost director la AJVPS, filiala Maramureş, conflictul este rezultatul
viziunii diferite pe care autorităţile şi ONG-urile o manifestă faţă de
protecţia mediului. Cei care apără cu înverşunare drepturile sălbăticiunilor
sunt naivi şi uită că ele fac parte din fauna cinegetică a ţării. Care trebuie
monitorizată şi ţinută sub control prin vânătoare, organizată pe baza unor cote
de vânat în funcţie de evoluţia numerică a indivizilor din populaţia unei
specii. Când o specie pentru oameni devine un pericol, puşca şi cureaua lată
trebuie să-şi intre în drepturi. Zilele trecute, ministrul Mediului spunea că
autorităţile din alte ţări europene refuză să importe urşi din România, pe
motiv că le-ar altera echilibrul ecologic. Instanţele care dau câştig de cauză
O.N.G.-urilor ar fi bine să pună mâna pe un manual de Ecologie, unde vor afla
cunoştinţe învăţate în şcoala generală. Gestionarea mediului nu trebuie lăsată
pe mâna diletanţilor care habar nu au ce înseamnă sănătatea şi conservarea
naturii. Academicianul Eugen Pora spunea că „a înţelege natura înseamnă a înţelege
viitorul, înseamnă a contribui la fericirea omenirii”.
Prof. Vasile ILUŢ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu