ÎNCEP SĂ NINGĂ PLOPII

 

 

Doamne, sufletul din Duhul Sfânt e bun,

M-am străduit, credinţa-n bine să adun

Şi niciodată nu pot să blestem,

Prin rugăciuni, la mine eu te chem.

 

Că răul de la ea îmi dă târcoale

Şi sentimentele de inimă sunt goale,

Nimic nu mai înseamnă “pân` la moarte”,

Mi-ai dat ceva de care nu am parte.

 

Încep să ningă plopii la început de vară,

Timpul care tot trece, în vârste se măsoară,

Nu vreau trecut în faţă, mai este viitor,

Nu vreau ca existenţa să se preschimbe-n dor.

 

Prostia ce nu doare îmi face-atâta rău,

Nu vreau dreptatea vieţii s-o facă un călău,

Cât mai sunt pe pământ, mă tot pui la-ncercare,

Şi eu simt că tristeţea de mult nu mă mai doare.

 

Dar ştiu că pentru toate, o plată se va face,

Putinţa răzbunării nicicând nu îmi va place,

O linişte în suflet îmi dă catapeteasma,

Curate rugăciuni alungă din el teama.

 

Încep să ningă plopii la început de vară,

E ultimă speranţa ce poate să mai moară,

Dreptate e şi moartea, când ştie să aleagă

Şi rău să nu mai fie, cât viaţa mai mi-e dragă.

 

Doamne, sufletul din Duhul Sfânt e bun,

Aceasta îmi e viaţa de care scriu şi spun,

Încep să ningă plopii la început de vară

Şi sufletul cu inima-mi, chiar astăzi se însoară.

 

                               CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ,  5 iunie 2021