Recenzie de Victor Manole

 

NORA ÎN CĂUTAREA IDENTITĂȚII

MARA POPESCU -VASILCA

Frumusețea  romanului ''Nora în căutarea identității'' constă în trăire  fiind o carte cu un puternic caracter psihologic de temperament sangvin, deosebit de interesantă, prin stil, formă, fond și mod de prezentare ce ține cititorul interesat de la început și  până la sfârșit.

Scriitoarea  Mara Popescu -Vasilca știe să pună în valoare într-un mod constructiv latura educativă a romanului, prin prezentarea ideilor, a acțiunilor, a discuțiilor dintre personaje, expunând întâmplări și acțiuni cu un rezumat interesant care crează judecăți de valoare ce plac cititorului.

Toate romanele Marei Popescu -Vasilca din colecția ''Dragostea arză-o-ar focul'' se referă la femei, fiindcă  femeia  este creația  cea mai importantă care stă la baza vieții, de când a apărut pe pământ  ea a reprezentat izvorul vieții și lumina perpetuării existenței umane în timp, fără de care nu se poate procreea.

Scriitoarea clădește amănunțit în romanul său ''Nora în căutarea identității'' momente cheie care înfățișează psihologia intimă și proprie a personajelor pe care ni le prezintă precum și temperamentul și manifestarea acestora în mediul social sau familial.

Nora, personajul principal este o femeie tânără, elegantă, ambițioasă și plină de feminitate care vrea  să se afirme, să se descopere ca persoană, ca om,  să se înțeleagă pe sine  ca să-și poată explica ce anume dorește de la viață și în acest sens caută să simtă pulsul  reușitei testându-și  limitele în fiecare zi.

Crescută cu multă dragoste de părinți și având o bună comunicare cu aceștia, i-a permis o dezvoltare frumoasă, învățând să se comporte, sa fie elegantă, grațioasă, radioasă, să  aibă încredere în propriile forțe și  să nu aibă temeri în nicio situație.

Visele, trăirile și dorințele din copilărie, amintirile dragi  nu se uita niciodată, astfel și Nora își amintește cu drag de primul sărut și de emoțiile ce le-a trăit, de vitrina cu pantofi eleganți cu toc în fața căreia visa la ziua când o să poată să revină să și-i cumpere.

În romanul ''Nora în căutarea identității'', viața miroase a miere, a păși pe alei, a dragoste, a dor de viață ,a iubire și fericire.Visele Norei  din copilărie rând pe rând devin realitate, din primii bani câștigați își cumpără pantofii cu toc mult visați apoi  își reîntâlnește prietenul din copilărie, se îndrăgostesc și se căsătoresc.

Atunci când gustul iubirii și al dragostei nu mai este reciproc, un alt gust îi ia locul, gustul trădării și  al distrugerii a tot ce a fost construit până  atunci. Acest lucru  se întâmplă și între Nora  și soțul său, care au ajuns  să guste din trădarea reciprocă.

Cu toții căutăm persoane care să ne însoțească pe drumul vieții, dar  fără dragoste și iubire viața este fadă și golul rămas în suflet  ne urmărește, căci dacă  nu vibrează sufletul și inima nu avem nimic. În final nimic nu are importanță  doar lupta pentru fericire,  pentru ceea ce inima  cere, frumosul, culoarea, magia, ce au miros de iubire, de dragoste și pace.

Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca armonizează calitativ perimetrul interior, uman și cel mental al fiecărui personaj în raport cu identitatea  menținând  echilibrul între personajele ce gândesc și acționează diferit.

Nora  este sinceră cu ea însăși  și realizează  repede că  de fapt nu știe nimic despre ceea ce își dorește și ceea ce caută  cu adevărat. De aceea trebuie să învețe văzând și făcând dar știe sigur că are o dorință  nepotolită de a fi curtată de anumiți bărbați, de a se face dorită de ei și are o plăcere de a-i vedea chinuindu-se.

Nora  nu este o femeie  pierdută în trăirile vieții ei,  din contră este o femeie plăcută, tenace, inteligentă  și atrăgătoare care se descoperă  pe parcursul vieții, fiind observată, adorată și curtată, care se lasă dusă de valul instinctelor sale feminine.

Scriitoarea zugrăvește cu foarte mare acuratețe toate aceste dorințe, căutări și întâmplări pe drumul vieții care sunt normale și similare multor oameni, trăiri intense și adevărate  mai ales în floarea tinereții cu iubire maximă, dragoste și pasiune în căutarea mulțumirii depline și a sensului vieții.

Nora se lasă antrenată într-un joc al dragostei cu Liviu, un violonist  care îi stârnește pasiunea și dorința într-o vibrație puternică în pas de tango arcuindu-se ca  un arcuș de vioara în brațele sale. Ea are mult curaj și curiozitate, nu vrea să trăiască în incertitudine, vrea să facă lumină în mintea ei pentru că gândurile o urmăresc ca o umbră și nu vrea să abandoneze, merge înainte.

Scriitoarea Mara Popescu -Vasilca descrie foarte inteligent și subtil jocul dragostei care este periculos pentru că dragostea răscolește minți, suflete, inimi, ea te poate înălța sau distruge pe timp scurt  sau lung sau pentru totdeauna iar dacă lucrurile sunt scăpate de sub control eșecul  în dragoste se poate termina  chiar tragic cu lacrimi și multă suferință.

Nora face multe căutări pline de emoții, de trăiri  și dorințe  și mai ales de curaj, ea iubește, se îndrăgostește cu patos, visează, suferă pentru găsirea propriei identități. Experiența  de viață  o face să fie mai  înțeleaptă și înțelege că  frumusețea vieții este trecătoare  și la un moment dat caută liniștea  în sânul întemeierii unei familii.

Supremația ființei umane în univers constă în  demnitate și dreptate și paradoxal însuflețirea prin dragoste și iubire care conține influențe transmisibile de caractere și temperamente ce nu pot fi ignorate dar pot fi educate proporțional cu realitatea. Nimeni nu ar fi ceea ce este dacă nu ar fi asimilat în conștiință  ceea  ce a vrut și și-a dorit să fie și acest lucru se petrece  în esență prin regăsirea spirituală, morală,  anihilarea aroganțelor, simțul valorii și regăsirea existențială absolută.

 Pe orice om poți să-l ridici, să îl prefaci în gând, să îl modelezi în suflet, fără să îi usuci rădăcina ca să îl menții verde și frumos  și astfel îi putem vedea frumusețea cu ochii minții, ai sufletului și ai inimii.

Autoarea Mara Popescu Vasilca  ne arată  în romanul său puterea divinității  pentru că nimic nu este întâmplător, Nora tot timpul se ruga la cer și îl privea cu respect și credință  iar Dumnezeu în bucuria sa i-a fost alături i-a luminat mintea și i-a adus liniștea, viața a strâns-o la pieptul său cu toată dragostea, apoi căsătorindu-se cu Emil a  zâmbit cerului cu  toată ființa ei, în semn de recunoștință.

Romanul este ca un totan filozofic al vieții  văzută în orice clipă, dar mai ales social și emoțional vrând să arate cititorului că necazurile și căderile ne trezesc la realitate și putem fi învingători doar cu oamenii care rămân alături de noi până la capăt iar la polul opus ignoranța  ucide bunătatea, omenia, până și credința se întunecă la nepăsare.

Omul  trăiește prin sentimentele sale pe care își echilibrează o stare de bine, stare care cedează la nemulțumire, depresie, invidie și gelozie, de aceea trebuie să  găsim calea vieții din interiorul sufletului, a inimii, să ne găsim echilibrul interior care va da stabilitate apoi  spre exterior. Numai așa vom putea merge înainte și vom putea lua  viața de la capăt.

Prin această carte scriitoarea Mara Popescu -Vasilca  transmite un mesaj esențial cititorilor căci  trebuie să nu lăsăm viața să ne pună în genunchi, acesta este rostul și sensul nostru.Să păstrăm în suflet doar frumusețe, sinceritate, bunătate,numai așa  poți dansa, cânta, iubind și fiind fericit, căci acesta este echilibrul suprem al vieții!

Recomand cititorilor, cu toată căldura romanul ''Nora în căutarea identității'' iar doamnei  scriitoare Mara Popescu -Vasilca îi transmit sincere felicitări!

 Prof.  Victor Manole

Membru al Ligii Scriitorilor Români

Membru al World Poets Association -România