Cine are motive să sărbătorească Ziua Alegerilor?

 

Greu de crezut, dar şi alegerile au propria lor zi. Are loc în prima joi din luna februarie. Cum ar trebui sărbătorită ziua alegerilor? Prin voie bună, cu o veselie generală sau ca pe o zi de doliu?

Din câte ne amintim, după fiecare rând de alegeri se spune că s-a votat prost. Niciodată, în ultimii 32 de ani, alegătorii nu au fost mulţumiţi de cei aleşi. Indiferent de partidul aflat la guvernare, dezamăgirile s-au ţinut lanţ. Se pare că urmaşii vor avea probleme în a alege politicieni care merită să li se ridice statui.

Ei înşişi conştieni că nu sunt foarte populari în rândul publicului, politicienii s-au jenat să-şi marcheze în vreun fel ziua. Conceptul în sine este prea vast. De la ce funcţie în sus se poate considera un membru de partid om politic?

Un consilier local este politician?  Pus în slujba unui partid, se cheamă că este om politic. Un primar ales pe lista unui partid este politician din cap până-n picioare. Tot ce face poate fi integrat în zona politicului. Un parlamentar este un om politic. Chiar dacă pleacă dintr-un partid şi devine indendent tot politician rămâne. Dată afară din AUR, senatoarea Diana :oşoacă este om politic.

Toate guvernele sunt politice. Deşi preşedintele României nu este înscris într-un partid, el este primul politician al ţării.

Sigur că nu toţi cetăţenii care au un carnet de partid în buzunar şi plătesc cotizaţie pot fi consideraţi oameni politici. Dar în sensul larg al cuvântului ei se încadrează în ceea ce numim „clasă politică”. În întregul ei, întreaga clasă politică,  în fiecare primă joi a lunii februarie, această uriaşă componentă socială îşi sărbătoreşte ziua. Aleşii însă nu ies la paradă, nu chefuiesc ca la revelion. Practic nu marchează prin nimic propria lor zi.

Recent, în 15 ianuarie, a fost săbătorită Ziua Culturii Naţionale. În întreaga presă s-a marcat evenimentul, prin diverse modalităţi. S-au depus coroane de flori la monumente, la statuile unor oameni de cultură, s-au organizat serbări şcolare, au avut loc simpozioane etc.

Deci cultura are ceva palpabil, măsurabil prin cărţi, reviste, opere de artă. Politica are şi ea rezultate. În urmă cu câteva zile s-a marcat un eveniment politic, împlinirea a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Aderarea a fost un act politic, realizat de politicieni aparţinând tuturor partidelor.

România, spre deosebire de alte ţări, nu a avut şi nu are partide anti-europene. Spre stupefacţia parlamentarilor, cu ocazia marcării celor 15 ani de la aderarea României la UE, şi AUR s-a declarat partid european. Este adevărat că declaraţia parlamentarului Sorin Lavric a stârnit hohote de râs din partea  parlamentarilor celorlalte partide. Este AUR un partid anti-european? Ne aducem aminte că a fost votat masiv de românii din străinătate. Liderul său, George Simion, chiar în aceste zile se află în Spania. Se pare că a fost săltat de forţele de ordine spaniole când a dorit să organizeze o manifestare publică pentru a arăta că AUR este partidul preferat al românilor din străinătate.

AUR are însă mari probleme de abordare. Chiar cel desemnat preşedinte de onoare, Călin Georgescu, alunecă periculos spre extreme într-o problemă extrem de sensibilă, a holocaustului.  Din acest punct de vedere AUR nu este un partid european.

Dacă acceptăm că există o zi a alegerilor, şi partidul lui George Simion este  îndrituit să o sărbătorească. Ba chiar mai mult decât alte partide care pierd încrederea populaţiei pe zi ce trece. PNL scade în sondaje, USR de asemenea.

PSD se menţine pe primul loc, dar pierde aderenţi. Singurul partid care creşte este AUR. Asta înseamnă că numai AUR are motive să sărbătorească ziua alegerilor. Un paradox al politicii din România.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş