La lumina unei lanterne chinezești Jenu începu să încarce ștraful cu lemne. În pădure nu se vedea de la lumina lunii. Frunzele stejarilor, deși rari, încă ofereau o protecție împotriva razelor Soarelui reflectate din lună. Era 02:23. Își amintise deoarece își scosese telefonul din buzunar să vadă dacă nu primise vreun mesaj de la cineva. De parcă la ora aia cineva normal mai era treaz. Niciun mesaj, niciun apel. Își băgă telefonul în buzunar și luă din nou securea în mână, începând să curețe crengile lăsate la voia întâmplării de cei care au luat grosul copacilor. Nu erau ele groase, dar pentru o săptămână îl linișteau. Maricica, Ioana și Vlăduț avea cu ce se încălzi. O lacrimă pe care nu o putu stăpâni se rostogoli pe obrazul neras. Îl străfulgeră ideea: cum permite bunul Dumnezeu să se întâmple asemenea lucruri în lume? Oameni buni care ajung în situația lui, să nu aibă lemne pe iarnă pentru familie... Și oameni răi care au totul și totodată nimic...
Se îndreptă de șale. Durerea revenise, dar nu era
îndeajuns încât să îl oprească. Avea o menire, un scop. Să termine de încărcat
ștraful cu lemne înainte de ivirea zorilor. Să ajungă cu ele acasă înainte ca
cineva să își fi dat seama de unde vine și cu ce. Era singura lui șansă.
La 10 metri mai încolo găsi o creangă sănătoasă. Crezu
din prima că cei care au tăiat copacii din zonă au uitat de ea. Era îndeajuns
că să meargă acasă, doar că se de lucru cu ea. Scuipă în palme și începu să o
taie bucăți. În scurt timp ștraful era plin iar el era pe drum spre casă. Gândul
că cei dragi lui o să aibă ce băga pe foc îi aduse zâmbetul pe buze.
După 20 de minute, cu ștraful plin, era deja obosit și
flămând. Se așeză lângă Murgu' și scoase din traistă slana, ceapa, pită și
horinca. Nu putea porni la drum flămând. Era mulțumit de ceea ce realizase.
Poate că pentru mulți nu era lucru mare, dar pentru el, simplul fapt că avea
lemne pentru încă o săptămână pentru el și familia lui reprezenta totul atunci.
În momentul acela era fericit. Mușcă din ceapă și din
slănină cu seninătate și luă un gât bun de horincă.
Autor: Gelu DRAGOŞ JR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu