Mai zilele trecute, Biroul de presă al Patriarhiei române a
emis un comunicat fără nicio legătură cu fundamentele credinței, care este mai
mult o expresie a ideologiei decât o chemare la mântuire. Din senin, Vasile
Bănescu emite un comunicat de presă în stilul komisarilor sovietici, despre o
presupusă ”alterare a credinței” zilele acestea. În loc să avertizeze faptul
că, în ultimii doi ani, BOR a fost ținta agresiunii statului și a ideologiei
atee neo-marxiste, care a închis biserici și a limitat oficierea slujbelor și
s-a încercat interzicerea euharistiei, fundamentul vieții creștine prin
epicleză, Biroul de presă al Patriarhiei, într-un stil ce aduce aminte de comunicatele
din anii 1950, vorbește de un pericol inventat care nu există în societatea
românească, cel puțin nici măcar la o minusculă minoritate, care ar putea să
afecteze probabil activitatea Bisericii. Citind comunicatul de presă în maniera
limbajului de lemn al fostelor ședințe CSP de la ”Ștefan Gheorghiu”, sincer
mi-am pus întrebarea dacă cei care l-au scris sunt cu adevărat credincioși și
cred în întruparea teandrică a lui Hristos, în împărtășanie și mântuire?
Comunicatul expiră miasma unui ateism științific edulcorat, paralel de viața
vie și duhiovnicească a creștinismului românesc. Nici măcar pe vremea
comunismului, Biroul de presă al Patriarhiei nu ar fi emis un astfel de
comunicat, în stilul materialismului științific.
Viața Bisericii nu s-a alterat din motive de ”mimarea
creștinismului în scop politic și ideologic”, ci din poate prea multe lecturi
din Marx, Engels și Lenin al aceluia, care vorbește în numele Biroului de presă
al Patriarhiei. Fără preoții, mirenii și grupurile ortodoxe curajoase care s-au
opus, în cei doi ani de zile de pandemie, la restricțiile și atentatul la
libertatea religioasă anticonstituțională, cei de la Biroul de presă al
Patriarhiei ar fi stat și acum acasă cu lacătul pe ușile bisericilor sau iarna
la slujbele în aer liber cu limitarea prezenței enoriașilor. Fără acei ”frumoși
nebuni întru Hristos”, BOR și azi ar fi avut bisericile închise, cu preoți
umiliți și amendați cu sute de milioane lei vechi de ”militie” pentru că
oficiau slujbe clandestine ca pe vremea primilor creștini. Fără acei preoți și
mireni care s-au opus ca ”nebunii întru Hristos” la teroarea statului împotirva
bisericii, Euharistia – esența comunicării dintre om și Dumnezeu, ar fi fost
interzisă ca pe vremea păgânilor. Să nu uităm că acele grupuri creștin-ortodoxe
au refuzat ”umilința” împărtășaniei cu lingurița de plastic, parcă trupul și
sângele lui Hristos ar fi fost sursă de infecție, nu de vindecare și înviere,
umilință acceptată, din păcate, de unii preoți cu mănuși de cauciuc pe mâini,
cu masca pe figură, și cu lingurițe de unică folosință oferită celor care se
împărtășeau cu lacrimi în ochi. Biserica pe care ne-o propune comunicatul
Biroului de presă al Patriarhiei este cea a unor preoți și credincioși cu frică
de stat, nu de Dumnezeu, cu mănuși de cauciuc și lingurițe de plastic, iar
iubirea de Hrisos este înlocuită cu teama de infectare. Aceasă Biserică ce
reiese din mesajul comuncatului Patriarhiei române nu are nicio legătură cu
epicleza, Euharistia și viața vie în iubire pentru Hristos, care duce la mântuire.
Mai mult, comunicatul Patriarhiei nu are consonanță cu istoria creștină și
viețile sfinților. Este compus fără duh, pare de un materialism dialectic
înfiorător, în care nu se dă dreptul oamenilor la metanoia, la schimbarea din
cel mai ”păcătos” și ”criminal” om în cel mai curat credincioș ce renaște, prin
euharistie și pocăință, spre mântuire prin imitatio Christi. Viețile sfinților
sunt pline de ”criminali”, ”prostituate” și ”prigonitori”, care prin metanoia
credinței, au devenit sfinți ce au sfințit Biserica și lumea pentru Hristos. În
concepția acestui comunicator, Ștefan cel Mare „aprig la mânie și varsătoriu de
sânge”, vorba cronicarul, nu ar fi fost canonizat. Cine a scris acest comunicat
de presă nu deține se pare cunoștințe solide de teologie și de istorie a vieții
creștine și nici spirit înduhovnicit. La o analiză teologică, comuncatul pare
scris de un cetățean ateu, care vrea să facă pe plac lumii și lumescului, nu
lui Hristos. Fără Biserica vie a lui Hristos, nu poate exista libertate, toleranță
și democrație.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu