Președintele Mattarella și bancherul Draghi, arhitecții
Marelui Reset, rămân în fruntea Italiei.
În Italia o luăm de la capăt: Sergio Mattarella tocmai a
fost renumit la Președinția Republicii Italiene, din lipsa unui succesor.
Președintele în vârstă de 80 de ani își luase rămas bun și
se pregătea pentru o pensie liniștită. Dar incapacitatea forțelor politice de a
se pune de acord asupra unui nume l-a forțat să revină la serviciu. Ultimele
săptămâni le petrecuse luându-și la revedere.
Sergio Mattarella a fost reales pentru un al doilea mandat
de șapte ani, cu 759 de voturi din 984 de voturi exprimate.
Victoria lui Mattarella a fost mai presus de toate
înfrângerea Dreptei italiene care s-a discreditat în timpul acestor alegeri.
Trădată în primul rând de liderul Ligii, Matteo Salvini.
Mattarella nu a acceptat necondiționat realegerea sa, a pus
o condiție ca va marca viitorul italienilor: ca partidele care formează
guvernul lui Mario Draghi să continue să colaboreze. Acest scenariu mulțumește
deplin Uniunea Europeană – este suficient să citești presa străină – și
liniștește piețele financiare.
Draghi, fostul bancher al lui Goldman Sachs, fostul
președinte al Băncii Centrale Europene, cel care a dirijat procesul de aducere
a Greciei în sistemul monedei unice și apoi a o aduce în sclavie, rămâne în
controlul unei Italii pe care a pus-o pe deplin sub controlul totalitarismului
sanitar, preludiu la Marea Resetare atât de dragă actualelor „elite” din siajul
lui Schwab.
Odată cu reconfirmarea lui Mattarella în Quirinal, sub
conducerea președintelui Consiliului, Draghi, axa care conduce Italia iese
întărită, completată de alegerea la președinția Curții Constituționale
Italiene, care, ca și în Franța, se află în slujba Pfizer, a lui Giuliano
Amato, complice al celorlalți doi în impunerea controlului social în stil
chinezesc, prin așa zisa criză a sănătății.
Un scenariu îngrijorător, într-un sistem blocat în care
partidele contează din ce în ce mai puțin și în care nu mai există o opoziție
reală, Salvini rupând unitatea Ligii după acordul său la o colaborare
nefirească în cadrul guvernului Draghi și petiția sa repetată în susținerea
exceselor liberticide, inclusiv pedeapsa socială cu moartea pentru cei
refractari la injecția experimentală anti-covid, sub pretextul unei crize de
sănătate.
Cu acest trio de frunte, Mattarella la Președinție, Draghi
în fruntea guvernului, Amato ca garant al Constituției, capabil să controleze,
să domine și să dirijeze Italia pentru o lungă perioadă de timp și fără nicio
opoziție în consecință, ne putem aștepta, așadar, în lunile următoare. să se
ajungă la adoptarea rapidă a legii eutanasiei și a proiectului de lege privind
„crima de homofobie”.
Pe frontul „urgenței pandemice”, cu excepția unei schimbări
radicale de curs care nu pare să fie pe ordinea de zi în ciuda nivelului scăzut
de pericol al răcelii Omicron, ne putem teme de o obligație totală a vaccinării,
de prezentarea Super Green Pass, abonament de vaccinare pentru a intra în
magazinele alimentare, și, de ce nu, în lagărele de concentrare pentru cei
nevaccinați precum în unele țări din emisfera sudică, bel paese, surfând ca ei
pe valuri covidiene, valuri tiranice. Fără o voce care să se ridice să urle NU,
e prea mult, NU se poate. (Francesca de Villasmundo)
„Frati ai Italiei,
Italia s-a trezit,
Si-a pus pe cap
Coiful lui Scipio…”, zice imnul ei.
Și l-a pus, dar i-a căzut coiful pe ochi. Vai de mama lor!
Nu suntem, mă, frați cu ei? Și-au pus un sarcofag președinte. Ăsta se înțelege
bine cu Biden. Surzi și incontinenți amândoi. Trage unul un pârț, răspunde ălalt.
Autor: Angelo
Davidescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu