de Gheorghe Pârja
După textul de acum câteva zile despre soarta
Transnistriei, am fost întrebat ce părere am despre destinul Republicii
Moldova, în limbajul meu istoric, Basarabia. Cum nu sunt istoric, nu sunt om
politic, nu am surse ministeriale, ori diplomatice, eu mă rezum la interesul
profesional pentru acest pământ românesc. Cu un destin mulat pe interese
politice, dar și economice, de personaje fără anvergura cunoașterii vieții, de
toate felurile, a celor care viețuiesc între Prut și Nistru. Ce vânturi bat
prin mințile celor care au puterea acolo? Cât real este în ambiția președintei
Maia Sandu de a privi spre Occident, cu tandra voință de a primi îmbrățișarea
Uniunii Europene, și câtă măcinare ideologică stă în straturile populației cu
multe etnii. Republica Moldova este o țară, pe cât de mică, pe atât de
complicată. Se vând sondaje viclene pentru a dezorienta lumea de acolo.
Eu am luat, așa, pe cont propriu un criteriu pentru
a constata cum se prelinge spiritul românesc în Basarabia. În urmă cu un sfert
de secol, plimbându-mă pe străzile din Chișinău, am fost atent în ce limbă sunt
scrise firmele magazinelor. Atunci predomina limba rusă. Acum trei ani, am
repetat exercițiul observației. Marea majoritate a inscripțiilor erau în limba
română, ba și în engleză. Mi s-a părut grăitoare această transformare de
înscrisuri. Are mai multe explicații înspre binele spiritului românesc în Basarabia.
Statul dintre Prut și Nistru s-a arătat extrem de generos cu refugiații
ucraineni, care se pun la adăpost de bombele rusești. De aici și numeroase
amenințări din partea Kremlinului. Cum că Republica Moldova este pe o eventuală
listă a invaziei.
Deocamdată, mie nu-mi vine a crede. Dar moldovenii
dintre Prut și Nistru sunt bombardați pe rețelele sociale cu un val de teorii
conspiraționiste, știri false și dezinformări amplificate. Experții de la
Chișinău, care urmăresc discursul public, au identificat o rețea bine pusă la
punct, cu origini în Rusia. Ținta principală sunt refugiații, dar și
localnicii, pentru a provoca situații confuze. O activitate stranie practică
ambasada Rusiei la Chișinău. Caută cazuri de discriminare a cetățenilor sau
vorbitorilor de limbă rusă. Citesc în presa de dincolo de Prut că moldovenii
vorbitori de limba rusă nu prea răspund favorabil provocărilor diplomaților
ruși. Rusofonii de la Chișinău nu sunt neapărat suporteri ai Rusiei și ai
regimului lui Putin. Nici cei care dau semne de nostalgie sovietică nu
împărtășesc varianta invaziei în Ucraina. Nu sunt de acord cu moartea,
distrugerile și părăsirea caselor natale.
Aflu de la prietenii de la Chișinău că sunt
conștienți că Moldova dintre Prut și Nistru se află într-un moment complicat
al scurtei sale istorii postsovietice. Presa de la Chișinău, se poate citi, nu
își face iluzii cu o victorie rusească în Ucraina. Sursa poate fi de luat în
seamă, deoarece știrile vin pe căi mai puțin accesibile nouă. Se vântură și
ideea cu accente de spaimă. Dacă dispare zidul ucrainean, care o desparte de
Rusia, mult mai ușor influența rusească se va resimți la Chișinău. Citind mai
multe articole pe această temă, am constatat o prudență diplomatică din partea
liderilor moldoveni. Am văzut că președinta Maia Sandu a depus cerere de
aderare la Uniunea Europeană.
Chișinăul nu s-a raliat însă sancțiunilor anunțate
de Uniunea Europeană și de Statele Unite ale Americii. Se bazează pe Occident
pentru sprijin, dar are grijă să își anunțe neutralitatea. De aceea miza
victoriei ucrainenilor este mare. Fără Ucraina ca stat, și Republica Moldova
poate trece prin alte configurări. Am un sentiment, acumulat în trei decenii de
cunoaștere a spiritului Basarabiei, prin sufletul bravilor bărbați care au adus
acasă alfabetul latin, că Eminescu va fi pe prima pagină a istoriei ei. Cam
asta este soarta Basarabiei. Nu am uitat că am trecut prin 27 martie, ziua în
care, în urmă cu 104 ani, Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu