Pe lângă problemele stringente provocate de războiul care pune faţă-n faţă fostele blocuri militaro-politice în timpul războiului rece reprezentate la vârf de URSS şi SUA, acum de Federaţia Rusă şi NATO, viaţa politică internă a fiecărei ţări se derulează aproape independent de situaţia internaţională.
Pe lângă blocuri, alianţe şi uniuni, istoria este
plină de tandemuri mai mult sau mai puţin de succes, de perechi de adversari
care se luptă corp la corp, ca într-un ring, mai mult sau mai puţin
cavalereşte.
Trecând peste tandemul de tristă amintire
Iliescu-Roman, politicieni care au imprimat României o direcţie mai mult spre
Est decât spre Vest, având ca principal adversar pe singuraticul Corneliu
Coposu, iar apoi pe individualistul Emil Constantinescu, un preşedinte care nu
şi-a găsit perechea politică, următorul tandem care a atins o înaltă cotă de
notorietate a pus faţă-n faţă doi politicieni ce se dispreţuiau reciproc, ajung
chiar la ură personală: Traian Băsescu şi Adrian Năstase.
Alegerile prezidenţiale vor rămâne în istorie ca o
luptă a titanilor, atât cât politica românească este capabilă să dea naştere la
titani.
Cum îşi încheie cei doi mari politicieni carierele
politice? Adrian Năstase este condamnat la închisoare şi i se ridică dreptul de
a mai face politică. O formă de răzbunare politică dusă la extrem de învingător
împotriva celui învins.
După două mandate prezidenţiale, Train Băsescu nu se
retrage de pe teren şi ajunge europarlamentar.
La fel ca în cazul lui Adrian Năstase, cariera
politică a lui Traian Băsescu va fi întreruptă tot de Justiţie. O decizie
definitivă a Curţii Supreme îl trece în rândul foştilor informatori ai
Securităţii. Trecutul s-a răzbunat. În acelaşi timp dând satisfacţie morală şi
fostului său adversar de la alegerile prezidenţiale din 2004.
Dar nu despre cei doi politicieni voiam să scriu. Cu
totul întâmplător cursul evenimentelor readuc în actualitate, pentru câteva
zile, o altă pereche de adversari: Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Acelaşi
zoon politikon care l-a pus pe linie moartă pe Petre Roman, apoi şi Adrian
Năstase, la alegerile prezidenţiale din 2009 îi va administra o bătaie şi lui
Mircea Geoană, candidat prezidenţial din partea PSD.
Trecem în fugă peste cei 13 ani trecuţi de la confruntarea
electorală din 2009. Atunci candidatul Traian Băsescu trecea drept un ilustru
reprezentant al europenismului, în timp ce Mircea Geoană trecea drept un
prieten al Rusiei. Băsescu îl acuza că a avut o întâlnire de taină cu
preşedintele Medvedev.
Ce avem în martie 2022? Traian Băsescu s-a ales cu o
sentinţă definitivă prin care este dovedit a fi fost informator al fostei
Securităţi comuniste, iar pe cel ce trecea drept un filo-rus în anul 2009, îl
vedem în 2022 în poziţia de secretar general adjunct NATO.
Câţi politicieni atâtea destine. Traian Băsescu a
condus România din poziţia de preşedinte, de şef al statului, zece ani. Îşi
sfârşeşte cariera politică jalnic, cu un certificat de informator al
Securităţii.
Mircea Geoană, gratulat de Ion Iliescu cu porecla de
„Prostănacul”, ajuns un fel de cavaler rătăcitor după înfrângerea suferită la
alegerile din 2009, îl vedem alături de preşedintele Joe Biden, la masa marilor
decidenţi politico-militari în mâna cărora se află soarta Ucrainei, în fond
soarta omenirii aflate în faţa pericolului izbucnirii celui de-al treilea
război mondial.
Nu ştiu ce concluzii s-ar putea trage din povestea
cuplurilor politice duşmănoase, pe de o parte Băsescu-Năstase, pe de altă parte
Băsescu-Geoană.
Oare până la urmă să conteze componenta morală a
unui om politic?
Ce s-ar fi întâmplat dacă… Dacă ajungea preşedinte
al României Adrian Năstase, cu siguranţă nu s-ar fi aflat niciodată că Traian
Băsescu a fost informator al Securităţii. Dacă în 2009 câştiga alegerile
prezidenţiale Mircea Geoană… Dacă Vladimir Putin nu ajungea preşedintele
Rusiei… Şi aşa mai departe.
Istoria contrafactuală nu are sens. Deocamdată să
aşteptăm finala dintre cei doi mari jucători, Rusia contra NATO, apoi să
judecăm prestaţia celor doi oameni politici, Traian Băsescu şi Mircea Geoană,
aflaţi pe poziţii de adversitate, dar în fond fiecare slujind cu sinceritate
ţara.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu