Vin vremuri grele

 

 Indiferent că între Rusia şi Ucraina va interveni un armistiţiu şi vor înceta confruntările armate, consecinţele acestui război se vor resimţi cu precădere în Europa.

Germania, motorul economiei UE, este dependentă de gazul din Rusia. Joe Biden a promis că va suplimenta cantitatea de gaze lichefiate către Europa ajungând la 50 de miliarde de metri cubi, dar Rusia furnizează peste 155 de miliarde de metri cubi pe an. Până acum SUA furniza Europei 15 miliarde metri cubi pe an.

Diferenţa este enormă. Chiar dacă se ia în considerare numai acest aspect şi deja este o problemă majoră. Se vorbeşte mult despre economia Federaţiei Ruse mult rămasă în urmă. De fapt, Rusia exportă o cantitate enormă de materii prime, produse la un preţ sensibil mai mic decât cele din alte ţări. De exemplu i-am auzit pe fermieri plângându-se că nu vor mai putea importa îngrăşăminte chimice din Rusia.

Economia mondială se va resimţi şi din cauza distrugerilor din Ucraina. Isteria uleiului a pornit pentru că un mare producător este Ucraina. Ba până şi muştarul este un produs ucrainean. Micile magazine care vindeau cu precădere produse aduse din Ucraina sunt primele care resimt consecinţele războiului.

Mai trebuie să punem la socoteală şi ţigările ieftine aduse din Ucraina şi vândute la preţuri accesibile pentru fumătorii de rând.

Acum mai bine de o sută de ani, un mare politician, Take Ionescu, spunea că diferenţele dintre oameni sunt date de modul în care se alimentează. Dacă într-adevăr va veni o criză a alimentelor, de fapt va fi o criză a sărăciei. Alimentele vor atinge preţuri atât de mari încât nu toată lumea va avea acces la ele. Cu cât producţiile agricole vor fi mai scăzute, cu atât mai scumpe vor fi produsele alimentare. Despre o astfel de criză avertizează instituţii serioase, precum ONU sau OMS. Fără îndoială, vin vremuri grele.

Nici liderii politici nu se sfiesc să anunţe că răul abia începe. Preşedintele Statelor Unite, preşedinte Germaniei, şi-au exprimat îngrijorarea faţă de consecinţele dezastruoase ale acestui război.

Joe Biden a reuşit să-i supere pe ruşi afirmând că Rusia trebuie să scape de Putin. Calificativele lui la adresa preşedintelui rus, de la „măcelar” la „criminal de război” i-au mirat şi pe unii politicieni.

Preşedintele Franţei, dar şi preşedintele Turciei, sunt de părere că nu ar trebui rupte toate punţile spre Rusia. Pacea este mai importantă decât confruntarea militară. Fiecare parte ar trebui să lase ceva. Ce este dispus Vladimir Putin să lase din pretenţiile iniţiale? La ce poate renunţa Ucraina?

Dacă America şi Rusia nu pot sta la aceeaşi masă situaţia este mai mult decât îngrijorătoare. Putin îşi imaginează că luptă împotriva NATO, nu a Ucrainei. În acelaşi timp, convingerea preşedintelui rus este că NATO înseamnă SUA.

Pe lângă eroismul ucrainenilor, competiţia este între armele ultrasofisticate ale ruşilor şi americanilor. Ucraina a devenit teatrul de război dintre cele două mari puteri militare. Observăm şi noi că locul comentatorilor politici a fost luat de generali, de experţi în arme ultramoderne.

După summitul NATO la care a participat şi preşedintele Biden s-a intensificat ajutorul militar oferit Ucrainei. Marea Britanie trimite arme purtate pe umăr care pot distruge avioanele ruseşti. Preşedintele Zelenski a cerut insistent arme anti-rachete.

Cu siguranţă va primi pentru că Putin nu dă niciun semn că ar fi dispus să nu mai atace tot ce-i iese în cale, în special obiective civile. Peste cinci milioane de ucraineni au plecat din ţară, iar vreo zece milioane au rămas fără locuinţe.

Putin pare hotărât să radă Ucraina de pe faţa pământului. Cine îl va opri?!

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş