Pornind de
la profesiunea sa de credință, conform căreia „un scriitor creștin se naște și
crește într-o anumită comunitate spirituală, nu poate exista singur, se găsește
într-o continuă legătură cu cei din jur, în cazul meu cu maramureșenii mei
dragi, cărora le sunt recunoscătoare că exist în mijlocul lor și pe care cu
mândrie, respect și prețuire, aș vrea să-i reprezint prin scrierile mele”,
Olimpia Mureșan ne oferă un volum de „Scrieri literare” (Editura „eCreator”,
Baia Mare, Colecția CRITICĂ, 2022) cuprinzând o paletă semnificativă a
preocupărilor sale scriitoricești, toate având, ca țel, „cunoașterea și
recunoașterea culturală și literară a acestui colț de țară, Țara
Codrului-Maramureș”, la care se adaugă „prezentarea prin analiză a scriitorilor
valoroși din alte colțuri ale țării prin operele lor”, după cum însăși
mărturisește în „Cuvântul autorului. Argument”.
Dincolo de
propriile creații literare constând în câteva proze (Povestiri din Țara
Codrului, Glasul roților de tren…, Ina și Iza, Povestea vulturului) în care, de
cele mai multe ori, realitatea lasă loc unei imaginații bogate, iar realismul
se împletește armonios cu fantasticul, la povestirile respective adăugându-se
și câteva poezii, dintre care m-a atras, cu deosebire, un „Autoportret”, o
evocare a propriei ființe, de la copila „pe ulicioare zburdând din zori în
seară”, vârsta evocată cu nostalgie care îi stârnește „fiori / de dragoste,
dor, întâietate și chin / pe plaiuri natale cu înscris destin”, până la deplina
maturitate marcată de „gândul curat / ancorat în stele, în înalt, în
preaînalt”, de idealurile superioare ale creatorului însuflețit de dorința de a
surprinde în scrierile sale „ființă, cuvânt, joacă și soare, și ploi”.
Cele mai
multe texte aparțin criticului literar care, în note de lectură, recenzii,
comentarii și semnale editoriale, prezintă, cu dragoste și respect, volumele
confraților săi, primite „spre lecturare” de la poeți, prozatori, istorici și
autori de monografii, eseiști.
Genul
liric este reprezentat de volumele unor poeți maramureșeni sau „din alte
colțuri ale țării”, autoarea simțindu-se onorată de primirea cărților
respective și, în același timp, îndemnată să-și etaleze comunitatea de simțiri
și trăiri, punctele de vedere asupra creațiilor, cu apreciere pentru strădania
acestora de a-și reliefa simțămintele și stările afective în versuri.
Din
politețe, vom începe cu poetele ale căror volume i-au încântat, de-a lungul
vremii, inima și sufletul sensibil al Olimpiei Mureșan. Astfel, în volumul
„Lumini și umbre”, poeta Elena Borcuti își deschide „un suflet sensibil aplecat
asupra micilor ființe și a plantelor pe care le descrie cu mult entuziasm și
energie” în versuri unde optimismul creatoarei ne dă speranțe și ne oferă „o
lecție de viață”, în timp ce, în volumul „Dorințe cu efect întârziat”, poeta
Ica Gaftone oferă „sentimentul unui om pasionat să observe viața de zi cu zi și
s-o transforme în vers” și, mai ales, dorința de „a înțelege societatea în care
trăiește”, de „a-și arăta idealul de viață pe care și-l dorește a fi unul
pozitiv”, iar Irina Vera Terebeși reliefează, în volumul „Iubire-n anotimpuri”,
indestructibila „legătură a omului cu natura”, în poeme unde „își
exteriorizează sentimentul, zbaterile interioare” specifice fiecărui „anotimp
geografic”. Iulia Dora Marinescu surprinde în volumul „Evadare unde încep
îngerii”, prin „introspecția psihologică a gândului” în „poezii axate filozofic
pe observarea reacțiilor sufletului aflat în diferite situații de lumină”, iar
frumoasele versuri incluse de Viorica Șuțu în volumul „Poeme concentrice” se
remarcă prin „nuanțele de idei și sentimente”, prin pledoaria în favoarea
valorilor morale și prin faptul că poeta „a creat cercuri poetice ale
existenței care se regăsesc în atributele lor – intuiția, erudiția,
sentimentul, rădăcinile omului spiritual, lume, real, adevăr”.
Doar trei
sunt poeții la ale căror volume s-a aplecat, cu atenție, Olimpia Mureșan,
primul fiind Vasile Bele din Chiuzbaia, pare-se poetul de suflet al autoarei,
care se bucură de patru recenzii, mai ales că îl consideră creatorul unei noi
specii literare – poezia-replică, adică „poezia pornind de la altă poezie” și
„astfel apar poezii originale”, rezultând „poezii minunate” în care se
demonstrează, încă o dată, că „limba română e capabilă să exprime cele mai
tainice gânduri omenești”, realizările lirice devenind artă, adică
„demonstrarea plauzibilă a bogățiilor sensurilor la cuvintele din vocabularul
nostru poetic românesc”, cum constată autoarea, iar despre un alt volum
evidențiind faptul că întreaga lirică a poetului chizbaian se caracterizează
prin „crearea unei atmosfere de vis și magie”, într-o „poezie sentimentală”,
chiar „un tablou de dragoste unică”. Vasile Bele este și lingvist, ipostază în
care este surprins în comentariile dedicate lucrării „Graiul în Chiuzbaia.
Expresii locale”.
Un alt
mânuitor talentat al condeiului maramureșean la fel de drag este Gelu Dragoș,
un poet neo-romantic ce surprinde, în volumul „Singurătatea poetului”,
„nostalgia manifestată la trecerea nemiloasă a timpului copilăriei”, dar și
„imaginea socială a timpului prezent”, un adevărat „poet-cetățean-patriot, ce
încearcă să transmită sentimentul apartenenței la un loc anume din patria
noastră numită România”. Gelu Dragoș este surprins și în calitate de autor al
unei monografii a satului Lucăcești, lucrarea fiind „o mărturie de viață și de
creație în același timp, în care prezentul se transformă în istorie”, având în
vedere informațiile referitoare la istoria, condițiile naturale, școala de ieri
și de astăzi cu dascălii ei, tradițiile, obiceiurile și ocupațiile
locuitorilor, lucrare bazată pe o documentare acribică, dezvăluind dragostea
autorului pentru locurile natale, respectul pentru locuitorii acestor plaiuri
de legendă.
Haiku-urile
lui Nicolae Crepcia din volumul „Suflet pictat pe lacrimă” „ne duc în preajma
marilor idei existențiale și a marilor întrebări pe care le pune orice om”,
înscriindu-se în preocupările poetului care „se apleacă asupra energiei psihice
a omului modern”, cea care conduce la trăiri sufletești profunde, „de la cele
mai simple impresii asociate cu admirația naturii, până la cele mai ascunse
taine ale sufletului uman”.
Proza
literară este reprezentată de volumul de povestiri „Culorile iubirii” în care
Maria Berciu realizează „un tablou al observațiilor sale din viața de zi cu
zi”, devenind „una din vocile timpului său” care își susține „concepția despre
iubirea în familie”, despre „fericirea din viața de cupluri familiale
ortodoxe”. Același gen literar este ilustrat de volumul „Tu ești (di)vină”, în
care Nicoleta Nussthaler include „30 de lingurițe de înțelepciune”, scurte
proze unde autoarea prezintă întâmplări și învățămintele pe care și le-a
însușit în „viața prin care a trecut”, toate având scopul de a-l înarma pe
cititor cu mijloacele necesare „în materie de dezvoltare personală”. Cele două
volume de povestiri aparținând lui Iacob Oniga, comentate sub titlul „Amintiri
din copilăria cuvintelor”, surprind „întâmplări adevărate scoase la lumină” în
proze „nostalgice, realiste și puternic autentice”, toate alcătuind „o carte de
amintiri din copilărie” și, totodată, „o monografie a satului românesc –
Lăpușul Românesc […], o rememorare a obiceiurilor și tradițiilor din zonă”.
Romanele
care au atras-o pe Olimpia Mureșan sunt „Întoarcerea în timp”, de Milian Oros
(ale cărui acțiune și personaje aparțin unei perioade revolute de pe vremea
dacilor, dar a cărui temă este dragostea eternă) și „Ticăloșii”, în care Ioan
Astaluș readuce în atenția cititorilor o perioadă de mari frământări sociale
din secolele XVIII-XIX, având care personaje pe marii cărturari ai Școlii
Ardelene înflăcărați de marea dragoste de neam, de țară și de credința
strămoșească.
Nu putem
trece cu vederea faptul că Olimpia Mureșan a fost impresionată de lucrarea
teleormăneanului Cristian Gabriel Moraru („Un prozator ezoteric: Mircea Eliade
– Studii de hermeneutică literară”), pe care îl consideră „un veritabil
eliadolog”, căutător asiduu de „noi sensuri și interpretări de hermeneutică
literară” în două dintre nuvelele scriitorului român văzut (și) ca „un autor
ezoteric”.
Lectura,
extrem de bogată și diversă, a Olimpiei Mureșan evidențiază interesul său și
pentru revistele literare al căror cuprins este prezentat rezumativ, dar
esențial, în articole precum cele referitoare la „Izvoare codrene” (cinci
ediții), „Mărturii maramureșene”, „Sintagme codrene”, evidențiind complexitatea
culturală și literară a „mânuitorilor de condei din nordul țării”. Lucrările
din domeniul istoriei („Istoria reală a Ardealului”, de Costel Neacșu), al
educației („Vasile Robu, un eminent și devotat învățător al satului românesc
din Transilvania”, aparținând Înaltpreasfințitului Irineu, „Dascăli din Țara
Codrului”, de Traian Rus și Viorel Pop) se află în atenția exegetei care
consideră că acestea sunt un omagiu pentru cei care au înfruntat cu temeritate
cele mai vitrege condiții „în lupta pentru menținerea ființei naționale române”
încă din perioada preistorică, până în perioada contemporană, dar și pentru
„nemurirea amintirilor despre dascălii dedicați profesiei nobile”, care nu
și-au precupețit eforturile „în munca lor de ridicare culturală a comunităților
din care au făcut parte”.
Desigur că
spațiul nu ne permite realizarea unui comentariu exhaustiv, dar volumul de față
evidențiază, în autoarea lui, o personalitate marcantă, un intelectual autentic
cu o remarcabilă cultură generală, dar și un critic literar care știe să
aprecieze valoarea fiecărui scriitor de ale cărui opere se ocupă, stăpânind, cu
rigurozitate, știința artei literare.
Autor:
Nicolae Dina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu