Sufletele sub asediu

 

                                                                                                  de Gheorghe Pârja

Venită peste noi, pandemia ne-a învățat să ne cuibărim în frică, sub măști, sub restricții, iar pe unii semeni i-a înfășurat în moarte. Am avut parte și de minciuni pe bandă rulantă, de adevăruri cărora nu le ghiceam sursa, de știri alarmiste despre morți care nu au murit. Societatea s-a împărțit între cei injectați și cei care au refuzat vaccinul. Pe această temă s-a creat o întreagă literatură universală. Când ni s-a spus că virusul și-ar fi redus serios călătoria printre oameni, a izbucnit războiul din Ucraina. Virusul ucigaș a dispărut brusc din viețile noastre, dar câte un medic, cu simțul profesiei, ne mai spune că boala este încă prin lume. Oficial, ea a fost înlocuită cu altă moarte. Cu alte interese ale marilor puteri. Și noi, oamenii, ce facem? Privesc năuc cum acest conflict se poartă nu doar cu arma în mână, ci foarte mult și la televizor sau pe internet.

Presa a devenit un mare front de bătălie. Parte din această răsucire a lumii este nevăzută, este doar intuită sau bănuită. De aici s-au născut o sumedenie de purtători de păreri despre războiul ipocrit, cu mai multe înțelesuri. Dacă la început am aflat câte ceva despre motivul invaziei rusești în Ucraina, acum sfera de foc a luat-o razna pe deal în jos. O bună parte a lumii se simte prinsă în malaxorul suferinței umane. Vedem cu ochii cum se frâng destine umane, cum se sfidează locul în care te-ai născut, cum îți este batjocorită truda de o viață, chiar a mai multor generații. Realitatea este crudă! Dacă nu este, trebuie făcută să fie. S-a reactivat o teorie mai veche, care spunea cu cinism că știrile rele se vând mai bine, pentru că știrile bune nu sunt știri. De aceea în ultimii ani suntem martorii unei industrii a minciunii, vândută pe post de adevăr.

Am auzit spunându-se că războiul se poartă cu știri pe dos pentru a păcăli inamicul. Iar noi suntem puși să facem un ocol prin deșert, pentru a ajunge la oaza în care se adapă gazela. Dacă reușim să ajungem! Până atunci, sufletele noastre sunt sub asediu. S-a năruit definiția că presa este câinele de pază al democrației. Știrile alarmiste, știrile bombă, știrile care sperie, veștile agresive țin capul de afiș al realită­ții. Și ne țin așa, într-un fel de emoție fără sfârșit. Pandemia, care încă nu s-a terminat, a fost un fel de repetiție generală pentru vremea de acum. A venit războiul acesta fără noimă, care a atras după el un set de crize cu urmări pe un timp mai lung. Un război ciudat, comentat din multe unghiuri de analiștii cotidieni. Pe lângă unii mai avizați, credibili în argumente, cum este Cris­tian Diaconescu, fost ministru de externe, nu se dau plecați din fața noastră alții care fac un spectacol gratuit, fără idei.

Sunt alarmiștii de serviciu, care anunță foametea mondială, stârnesc oamenii să aibă apucături de hârciogi. Ei cred că fac rating dacă folosesc cuvinte radicale. Am făcut, și mai fac eforturi, pentru a căuta acul în carul cu fân. Care este cuvântul ce exprimă adevărul? Ca om care mai scrie, vehiculează opinii, sunt foarte atent de unde îmi aleg sursele. Îmi permit să le trec prin filtrul propriu, tocmai pentru a-mi asuma răspunderea spuselor. Nu ne putem juca cu sufletele oamenilor! Deruta este la ordinea zilei. A dispărut iodul din farmacii, pentru că un reprezentant militar rus a făcut o declarație referitoare la menținerea rachetelor atomice în alertă ridicată. Panicarzii au fost la post! Povestea cu criza de ulei a avut un scenariu asemănător. Un demnitar al guvernului spune, în fața națiunii, că românii ar trebui să aibă un surplus de produse.

Atât le-a trebuit oamenilor! A fost nevoie de multă trudă să se mai calmeze situația. Și așa sufletele noastre sunt sub un obositor asediu. Cât despre războiul din vecini este greu să descurci câte ițe are. Câți comentatori hazlii se pronunță despre front. Noroc că au fost aduși din rezervă generalii care ne explică cum stăm cu azimutul. Cele mai multe minciuni se spun în vreme de război și după o partidă de pescuit. Să ne păzim sufletele! Că prea ne asediază noianul de știri false, dezinformări sau manipulări. Eu cred că o soluție ar fi lectura, arta muzicii și vorba bună. Cumpănirea sobră a informației. Poate aveți dumneavoastră și altele. O, suflete bun la toate!